Cam multe întrebări într-un titlu, veţi spune, pe bună dreptate. La prima întrebare se poate răspunde rapid, fără pretenţia de a epuiza subiectul. După căderea Zidului Berlinului şi a celorlalte „ziduri” din Est, după evenimentele din Decembrie ’89 din România, marile imperii şi-au tras repede pătura democraţiei şi a drepturilor individului peste şosetele murdare, îndemnând la distrugerea armatelor mici şi propagând un trist mercenariat în cadrul marilor lor familii.
Aşa că feciorii noştri nu mai sunt obligaţi să stea de strajă gratis la popotă ori să pună mâna la muncile agricole (oricum, obiectul muncii nu mai există, nu mai avem agricultură, iar şanţurile antitanc de la irigaţii au dispărut şi ele), ci pot muri în glorie, cu o brumă de bani şi medaliaţi, în teatrele de operaţiuni ale altora, la ordin străin.
Face armată cine vrea, pe unde şi pentru cine vor muşchii lui, graniţele sunt vraişte, intră toţi nenorociţii, neîntrebaţi, se plimbă ca vodă prin lobodă, ne înjură acasă la noi, ne iau de sub nas pădurile, pământurile, îşi pun steaguri ale neamurilor până şi pe buda din fundul curţii, azi-mâine o să avem regat ungaro-britanic – filiala Transilvania – până şi în scara de bloc.
Cine ne apără? Nimeni. Pe sus, pe la Putere, se adună prostănacii, votaţi, în decembrie trecut, de noi şi de alţi prostănaci – nu de drag, ci de urât faţă de fostul guvern, după care teamă mi-e că o să plângem în curând, precum nostalgicii după Ceauşescu.
Citeste articolul integral pe melidoniumm.wordpress.com
