Dupa o investigaţie de un an, timp în care au vorbit cu psihologi militari, cu psihologi din mediul civil, profesori universitari, experţi şi jurnalişti americani jurnalistii de la gandul au ajuns la un rezultat: „Sindromul NU. Cum tratează Armata română stresul posttraumatic”. ”Am vrut să vorbim despre stresul posttraumatic pentru că, lucru foarte puţin ştiut în România, este o tulburare pe care o dezvoltă nu doar soldaţii, ci, foarte important, persoanele implicate în accidente de circulaţie, victimele violurilor, violenţelor domestice, catastrofelor naturale, bolilor foarte grave.”
„Sindromul NU” este o încercare de a informa, de a trage un semnal de alarmă, de a deschide o discuţie pe care alte ţări au reuşit deja să o ducă la un nivel aprofundat. Avem nevoie de această discuţie.
Sindromul NU este un proiect susţinut de Carter Center (Atlanta Georgia), realizat de Alina Matiş, editor gândul, şi Florin Negruţiu, redactor-şef, câştigătorii a două burse de jurnalism de sănătate mintală acordate de fosta primă doamnă a Statelor Unite, Rosaylnn Carter.
Într-o ţară în care mai bine de două treimi din populaţie nu merg la psiholog, cu toate că problemele de sănătate mintală devin tot mai numeroase, orice încercare de informare pe acest subiect este imperios necesară. În urmă cu un an, ne-am propus să vorbim despre stresul posttraumatic. Principalul motiv a fost că nu există o discuţie publică în România despre această tulburare. Tot ce ştim sunt crâmpeie senzaţionalizate de provenienţă americană. Am vrut să vorbim despre stresul posttraumatic pentru că urmau să se împlinească zece ani de la invazia din Irak, pentru că misiunea combatantă din Afganistan se apropie de final, pentru orice altă invazie care ar putea apărea pe viitor şi la care noi, românii, am putea participa.
N.R.: Cam asta ne explica jurnalistii de la gandul despre ceea ce se vrea a fi sindromul NU. Il luam pe NU in brate pentru ca este mult mai simplu sa spui nu decat sa dai explicatii despre un fenomen cat se poate de normal. Poate ca ar fi cazul si timpul sa deschidem ochii si sa spunem lucrurilor pe nume, nu sa ne ascundem dupa cuvinte frumoase si atent alese.
In cadrul interviului, un psiholog civil ne povesteste despre vizitele sotiilor sicopiilor de militari la cabinetul lui si efectele pe care le-a observat. Eu vin si intreb: de ce nu s-au prezentat la cabinetul psihologic militar? De ce a fost necesar ca sotiile de militari sa apeleze la un psiholog civil? Si-a facut treaba acest Prisecariu sau este mai simplu sa-l luam pe nu in brate?
Domnule ministru Dusa, mi s-ar parea foarte interesant sa vad cele doua persoane din interviu intr-un MRAP, in patrula zilnica pe autostrada din Afganistan, sa le vad reactiile la un atac cu racheta lansat de insurgentii talibani exact cand esti pe internet si vorbesti cu cei dragi.
Gandul.info a dedicat acestei analize si o pagina speciala, asa cum a facut in cazul editiei ”Oameni Tari”, pagina si analiza putand fi accesata cu un click pe linkul: „Sindromul NU. Cum tratează Armata română stresul posttraumatic”.
