“Au trecut munţii şi apele şi au venit la el, la locul unde se odihneşte şi-şi doarme somnul milenar, au venit pentru un gest simplu în aparenţă, la fel de simplu şi pur ca lacrimile vărsate în curtea unităţii militare, au venit să îi aprindă o lumânare care să-i calăuzească paşii pe cărările nesfârşite ale lumii de dincolo…
Maiorul (pm) Iuliu-Vasile Unguraş a cazut la datorie în Afganistan pe 7 aprilie 2009, în timpul unei misiuni de patrulare pe autostrada Kandahar-Kabul din Afganistan. Autovehiculul în care se afla a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat. A fost decorat cu Ordinul National „Steaua României” în grad de Cavaler, cu însemn de razboi.
Camarazii de arme din plutonul condus în TO Afganistan de maiorul (pm) Vasile Unguraş şi militari din Batalionul 265 Poliţie Militară au participat duminică la Dej, alături de familie, pentru a aduce un pios omagiu celui care în urmă cu 4 ani, le-a fost comandant, tată, soț, prieten.
“Au trecut munţii şi apele şi au venit la el, la locul unde se odihneşte şi-şi doarme somnul milenar, au venit pentru un gest simplu în aparenţă, la fel de simplu şi pur ca lacrimile vărsate în curtea unităţii militare, au venit să îi aprindă o lumânare care să-i calăuzească paşii pe cărările nesfârşite ale lumii de dincolo şi au adus cu ei… doi îngeri, doi îngeri cu aripi diafane, care nu au apucat sa îşi cunoască aşa cum trebuie tatăl, erau prea mici, însă acum îşi întind mânuţele către poza de pe cruce şi ascultă spăşite explicaţiile celor din jurul lor…
Au trecut şi vor trece ani în infinitatea aleatorie ce se numeşte viaţă, însă cu toţii, într-un sertar al sufletului, îi vor păstra cu sfinţenie zâmbetul… SEMPER & UBIQUE, VASILE !”
“Mişcări uniforme, sacadate şi precise… cândva şi el le executa umăr la umăr cu ei, acum nu le este aproape, s-au adunat să-i aducă omagiu în felul lor caracteristic, iar el le trimite de acolo de sus, din lumea celor buni, zâmbete prin razele de soare ce se luptă să străbată norii în dimineaţa rece de aprilie…
În faţa monumentului ridicat de ei în onoarea lui şi a celorlalţi eroi ce şi-au pus viaţa zălog pentru o lume mai bună, liniştea apăsătoare şi lacrimile şterse de pe obrazul acelor oameni tari este cel mai pur şi curat elogiu ce i-ar putea fi închinat…”
Aceste vorbe de suflet ii apartin locotenentului Alina Ţucă, ofiţer al Batalionului 265 Poliţie Militară.