Scrisoare ( imaginara) catre camaradul meu, tanar ofiter promotia 2010

Stimate tanar ofiter al armatei romane, iti scrie un batran pensionar militar, care timp de 43 de ani a baut ceaiul armatei, s-a pregatit pas cu pas, trecand prin toate functiile si urmand mai toate institutiile de invatamant militar.
Am ajuns tanar ofiter intr-o garnizoana pentru care pentru multi era un vis urat ( Cei din trupele de uscat le cunosc, se poate numi Vanju Mare, Plenita, Topraisar, M. Kogalnicenu si multe altele).
Eram dornici de a munci, de a pregati tinerii pentru lupta. Am avut zeci de serii de ostasi, din toata tara, de toate etniile.
Nu faceam nazuri, ordinul era ordin. Conditiile erau adeseori mizere, ca de front. Dormit in transee, in corturi iarna, pe ploaie, pe arsita, pe vant. Uneori in aplicatii care durau luni de zile, in Delta, in Baragan, in munti la Cincu, in campie la Malina, la Babadag. Nu discutam, era ceva normal, pentru asta eram acolo pe functia de comandant de pluton, companie, batalion, regiment etc. Ca si acum, cand mergeam la inundatii, cand participam la actiuni de salvare ( dupa cutremurul din 1977), lumea ne privea cu simpatie, ne dadea voie sa mergem “in fata” la cumparaturi, la cozi la alimentara. Insa nu dura mult, eram uitati si priviti cu ura, cand viata a devenit grea.Aveau impresia ca avem salarii imense, ca ne dadea de la unitate alimentele de baza. Poate nu stiau, in M. Kogalniceanu ( in general in garnizoanele mici) nu existau magazine ( eram in mediul rural), unde sa gasesti alimente, lapte, oua, legume, fructe chiar si paine. Mergeam cu randul in Constanta sa cumparam, pana cand au inceput sa le dea cu buletinul.
Ca si acum “partidul” avea grija sa ne “explice” ca sacrificiul este pentru patrie, pentru viitorul de aur…etc. Mizeriile pe care nu credeam ca voi trai sa le mai ravad.
Apoi domnule, tanar ofiter, “partidul” a considerat ca noi cadrele militare, suntem mai utili pe platfomele industrale si pe campurile patriei. Era ordin, si cu soldatii din subordine, erai detasat la “munci” si uitat ani de zile. La Neptun sa construiesti vila lui Ceausescu ( acum se odihneste, dupa ce ia hotarari importante pentru tara, domn presedinte Basescu). De acolo am ajuns pe platfoma Navodari, pentru ca patria considera ca suntem mai utili acolo. Am muncit la Combinatul Petro-Chimic care a ajuns la cine stiti… Si tot asa, Transfagarasan, Canalul Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului, Centru civic din Bucuresti, irigatii, pe campuri la munci agricole pana in decembrie, la cules porumbul. Oriunde patria si conducerea (tot slugarnica) a armatei te trimetea.
Partidul si statul au considerat in decembrie 1989 ca dusmanul este in tara, pe strazi, in fabrici, uzine si institutiile statului. Au dat alarma de lupta. Ne-a scos pe strazi si ne-a dat munitie de razboi. Erai militar si nu aveai decat doua optiuni. Te duci in misiune sau iti distrugi viata si cariera.
Dupa 1989, stimate domn,”emanatii” au inceput sa se uite in stanga si dreapta sa caute vinovatii pentru sutele de morti si miile de raniti. Care erau la indamna puterii? Cei trecuti in ordine de lupta, dispozitii de lupta, pe harti si ordine de zi, militarii. Au inceput sa umple puscariile cu ei. Armata este intotdeuna la mijloc si plateste greselile politicienilor.
Noi, cadrele militare, APV-istii pentru popor, am devenit oaia neagra a tot ce se intampla in tara. Demonizati si marginalizati de massmedia si politicieni. Incet, am fost dati afara (restructurati si disponibilizati). In anii ’50 erau “deblocati” si au umplut puscariile comuniste, ceilalti, din “vechiul” regim.
Dupa 35 de ani, cariera mi-a fost intrerupta. Patria nu mai avea nevoie de noi. Trebuiau inlaturati cei dinainte de 1989 si adusi cei de dupa. Unitatile s-au restructurat, desfiintat si cum trecusem deja prin 9 garnizoane m-am gandit ca este timpul sa ies la pensie.
Acum la batranete, lipsurile si mizeriile tineretii se razbuna. Sunt bolnav si garantia de viata a expirat, traiesc din ce mai binevoieste Cel de sus sa ma tina.
Noi, militarii, stimate coleg, nu prea traim mult, dintr-o promotie de liceu militar de acum 40 de ani, deja 14% nu mai sunt printre noi, majoritatea dintre noi sunt bolnavi cronici.
Asa suntem invatati, sa ne supunem ordinelor. Am inghitit multe mizerii in cariera militara, insa nu putem rabda jignirea, injosirea, minciuna si bataia de joc.
Dupa o viata de mizerii de tot felul, primesti o pensie denumita de politicieni “nesimtita”,in conditiile in care o viata platesti la nivelul stabilit prin legi, impozite si asigurari sociale, chiar daca era mai mici procentual in raport cu a salariatilor, insa in valoare absoluta mai mare decat a acestora ( avand soldele mai mari decat leafa salariatilor), vine un politician si spune ca pensia trebuie diminuata!
Personal, inteleg ca tara are mari probleme, insa nu din cauza noastra, ci a politicienilor care au adus-o in aceast stare. Vii si-mi spui ca trebuie sa-mi diminuezi pensia si a o aduci la nu stiu care nivel. Nu faptul ca-mi ia din pensie ma doare, ci modul jignitor si “nesimtit” in care au pus in practica aceste amputari. O iau ca un afront si o jignire, o bataie de joc,o flegma portocalie pe toata munca mea, pe cariera mea in slujba satutului roman.
Te intreb stimate coleg, tanar ofiter cum te vei simti, ca dupa o viata in slujba statului, dupa ce poate iti lasi o mana , un picior, sanatatea, o viata pe front in strainatate sau in tara, vine un politician si spune ca gata, pleci in rezerva. Cati ani ai 45 de ani? Dute tata si munceste la privat (ca la stat nu incapi de altii) si cand faci 67 de ani sa ma cauti (daca mai traiesti) sa-ti dau o pensie. Iar dupa cativa ani, vine o criza mondiala, nationala etc. si mai ales un guvern incompetent si slugarnic in raport cu organismele suprastatale si-ti spune ca “ pensionarii militiari au pensii nesimtite” si ca patria cere dijmuirea acesatora?
Te intreb, stimate tanar coleg, mai vrei o cariera militara in Romania?
Sursa: promotia1970.wordpress.com