Privesc cu uimire ceea ce ni se întâmplă zilele acestea, nouă, militarilor trecuţi în rezervă. Printr-o lege nedreaptă pur şi simplu suntem condamnaţi la umilinţă şi mizerie fără să avem nicio vină. Mărturisesc faptul că în acest moment mi-ar fi plăcut să fiu undeva departe într-un teatru de război, într-o tranşee săpată în solul arid şi fierbinte aşteptând cu degetul pe trăgaci apariţia inamicului.
M-aş fi simţit mai bine, aş fi fost în elementul meu gândindu-mă că poate voi avea ocazia să-mi duc până la capăt jurământul dat faţă de ARMATĂ ŞI DE ŢARĂ. Aş fi avut ocazia să pun în practică ceea ce am învăţat, m-aş fi simţit apărat de camarazii din aceeaşi tranşee şi pregătit să fac cu brio faţă unui atac din partea unui inamic căruia, soldat ca şi mine, i-aş fi arătat tot respectul cuvenit şi apoi l-aş fi scos din luptă. Nimic din toată această grozăvie a războiului nu m-ar fi înspăimântat ci, dimpotrivă, ar fi dat sens vieţii şi crezului meu de ostaş. Din păcate sunt obligat să stau aici în poziţia „drepţi” şi să primesc drept în faţă, în loc de glonţul izbăvitor al unui inamic nobil, scuipatul otrăvit şi mincinos al unui prim ministru care s-a specializat în a mă face pe mine şi pe camarazii mei nesimţit, încercând, în felul acesta, să-şi justifice propria incompetenţă. Este greu de îndurat o astfel de situaţie, este greu să te uiţi în ochii propriilor copii pe care ani de-a rândul i-ai văzut doar între două misiuni sau două aplicaţii, este la fel de greu să faci calcule cum să împarţi rămăşiţele unei pensii pentru a-ţi asigura existenţa de maine încolo. Cel mai greu este însă să-ţi explici şi să explici şi altora faptul că tu nu eşti nesimţit. Cum poate fi nesimţit copilul care la 14 ani intra pe porţile liceului militar şi la vârsta când alţii erau alintaţi de părinţii grijulii, elevul de liceu militar învăţa sensul dur al cuvintelor „ORDONAŢI, AM ÎNŢELES”. Cum poate fi nesimţit adolescetul care strângând patul pistolului mitralieră în mână şi scuipându-şi plămânii în masca contra gazelor învăţa, pas cu pas, cum să-şi apere tara. Cum poate fi nesimţit bărbatul care toată viaţa a pus mai presus decât interesele personale interesele Armatei şi ale Ţării şi în momentele de cumpănă şi-a respectat jurământul depus. Cum poate fi nesimţit când după o viaţă închinată Armatei României SOLDATUL trece în rezervă aşteptând ca în orice moment să fie chemat pentru a-şi arăta ataşamentul faţă de Drapel. Ei bine, în opinia domnului prim ministru, acest OM care şi-a dedicat viaţa apărării ţării POATE FI NESIMŢIT! Şi asta deoarece lună de lună îşi primeşte smerit dreptul de pensie câştigat cu preţul întregii lui vieţi închinată în slujba apărării integrităţii teritoriului peste care, domnul Boc, a fost numit prim ministru. Cine i-a dat acest drept la pensie? Poporul român. Şi atunci de ce SOLDATUL ROMÂN trebuie să fie nesimţit? Domnul Boc, deţinătorul tuturor adevărurilor din anul de graţie 2011 este singurul care poate să ne lămurească. Ei bine, dragi camarazi, se pune întrebarea firească ce putem face în această situaţie pentru care nu am fost pregătiţi? Greu de dat un răspuns. Acesta trebuie căutat în structura noastră de soldaţi, singura valoare care nu ne poate fi luată sau pângărită. Am fost educaţi în spiritul dreptăţii şi al onoarei, am învăţat cum să ne sprijinim la greu pe propriile forţe şi pe ceilalţi membrii ai echipei, am învăţat cum să să luptăm. Trebuie să o facem şi de data aceasta. Cu o singură excepţie. Armele noastre trebuie să fie doar pârghiile pe care ni le oferă democraţia. Există însă similitudini cu arta de a duce un război şi asta este în avantajul nostru. Într-un război nu poţi să rezişti singur ci trebuie să te bazezi pe echipă. Niciodată mai mult ca acum se simte nevoia de a fi uniţi. O luptă nu se câştigă fără disciplină. Deci trebuie să fim disciplinaţi! Nu poţi să ieşi învingător într-un război decât dacă eşti condus de lideri adevăraţi. Deci haideţi să ne stabilim drept lideri pe cei care pot şi doresc să de conducă spre victorie. Într-o democraţie poţi ieşi învingător doar dacă respecţi anumite reguli. Haideţi să învăţăm să aplicăm aceste reguli. Cu siguranţa nu vă fi un război fulger, dar ce mai contează atunci când miza este recâştigarea onoarei de SOLDAT!?
Scris de Pani Hacitin pe roarmy