Printre neajunsurile Armatei Romane se găseşte şi lipsa unui tanc de nivelul MBT-urilor moderne, problemă care cu siguranţă nu va avea parte de rezolvare cel puţin în următorii cinci ani. Ori poate chiar mai rău şi, cu pesimism combinat cu realitatea, aş spune că de multe ori m-am gândit că foarte probabil ne vom lua adio de la arma tancuri într-o posibilă Românie cu Terestrele compuse numai din Brigăzi de infanterie uşoară cu APC-uri şi insuficiente IFV.
Ce este tancul? Un mijloc greu de luptă, puternic, blindat, cu mare putere de foc, folosit în unităţi mobile pentru crearea de breşe în linia frontului, învăluirea pe flancuri şi exploatarea în adâncime.
Mai poate fi folosit şi în defensivă, camuflat sau îngropat la teren atât la zonă de şes cât şi mai eficient, în zone de deal, atât în escarpe cât şi în contraescarpe.
Istoria ne-a mai arătat însă despre tanc că poate fi scos pe străzile marilor oraşe pentru spijinirea loviturilor de stat, ori şi mai grav, pentru împrăştierea manifestanţilor.
Şi tot istoria ne-a arătat că până în prezent nu s-a reuşit transformarea lui într-un instrument eficient pentru purtarea luptelor urbane.
În contextul actual ne putem întreba dacă tancul îşi mai găseşte locul în costisitoarele inventare ale armatelor lumii. Răspunsul, vag, este totuşi foarte real: şi nu, şi da. Ori, mă gândesc, pentru unii este “da”, iar pentru alţii “nu”.
La momentul apariţiei lui, tancul s-a achitat de scopul pentru care fusese inventat: să rupă fronturile statice de tranşee protejate cu sârmă ghimpată protejată de cuiburi de mitralieră. După ţestoase curgea infanteria – regina bătăliilor.
După finalul primei conflagraţii mondiale, tancul a bătut pasul pe loc din vina gândirii greşite a geniilor militare bune de trimis la geriatrie.
Era prea nou pentru tradiţionalişti.
Ce-i drept, progresul tehnologic din perioada interbelică a revenit la lentoarea stării de Pace, iar orbecăiala care a dus la apariţia unor gafe de tancuri… n-a impresionat.
În apropierea declanşării celui de-al doilea război mondial câţiva militari au avut revelaţii cu privire la utilizarea eficientă a tancurilor, dar la declanşarea conflagraţiei, dincolo de propagandă a fost harababură mare. Doctrine greşite, lipsa de coordonare (nema radio), blindaje subţiri şi drepte, îmbinări prin nituire, tunuri uşoare, lipsa mitralierei jumelate cu tunul, a celei din partea frontală a cutiei blindate, chiar lipsa mitralierelor sau prezenţa doar a mitralierei, oţeluri moi, motoare slabe comparativ cu greutatea, suspensii varză, etc. Fiecare tip de tanc a avut handicapurile sale.
Dacă este doar să credem, nemţii au făcut praf tot cu Blitzkrieg-ul lor şi au inventat războiul modern. Dacă deschidem ochii, vedem că ruşii au avut cu câteva zile mai înainte de world war 2 impresionanta victorie de la Nomonhan. Dincolo de propagandă, nemţii au avut pierderi mari la capitolul tancuri. Polonia a fost de fapt războiul-şcoală, cu clasele mici. Abia în Franţa au învăţat să lupte modern, ceea ce a dus la succesul ofensivei din prima parte a luptelor din Rusia.
Acum, ne putem băga şi noi în seamă cu restul lumii…
Pre-ww2 României i-ar fi prins bine CKD Lt-38, împreună cu licenţa şi linia de fabricaţie a tot ce îl compunea, dar n-a fost aşa. Ne-am ales cu un regiment de Skoda Lt-35, un tanc nu prea fiabil şi două batalioane cu Renault 35 lente, slab armate, cu un echipaj din doar doi oameni, dintre care cel aflat în turelă era one man show.
Am fi fost impresionanţi în zonă, dotaţi cu cel mai bun tanc existent la declanşarea celui de-al doilea război mondial.
N-am fost şi nici n-am fost mulţumiţi măcar. Nici măcar n-am avut de ajuns. Niciodata n-am avut nimic bun şi de ajuns.
Acum, măcar suntem iar în Alianţă. Forţa fie cu noi!
E oare de ajuns? Pe polonezi nu i-a ajutat asta, atunci, după cum nici pe unguri sau cehoslovaci nu i-a încălzit faptul că ceva mai târziu erau aliaţi cu statele care i-au invadat.
Cum niciodată nu putem şti ce ne rezervă viitorul, e bine să fim pregătiţi şi să avem cu ce să ne opunem, atât ca dotare cât şi în ceea ce priveşte pregătirea.
Care ar fi Lt-38-ul care ni s-ar potrivi nevoilor de acum?
Din fericire acum avem de unde alege şi e pace. Probabil va mai fi şi nu ne vom lovi de isbucnirea unui război care să oprească livrările şi să necesite introducerea tancurilor comandate, de urgenţă, în dotarea ţării producătoare aşa cum se întâmpla prin ’39-’40 cu majoritatea comenzilor militare de pe întreaga planetă.
De-ar fi să ne axăm numai pe infanterie uşoară, cu câte un divizion de Piranha cu tun de 105 mm la fiecare brigadă, adio tancuri. Dacă în cadrul Alianţei (Forţa fie cu noi!) se va considera că vom fi mai folositori aşa decât cu TR-85M1/2/x şi T-55, am scăpa mai ieftin atât la achiziţie cât şi în exploatare.
Dacă însă ni s-ar năzări pe tancuri noi, oricum n-ar fi pe bune alegerea viitorului, însă în opinia mea ar trebui să cumpărăm Leclerc.
Nu Abrams, nu Leo 2, nu Challenger II şi nici Merkava, noi nouţe sau proaspăt revopsite.
De primele trei scap repede – sunt prea grele şi nu-s suficient de agile, iar Merkava pare a fi potrivit doar pentru nevoile Israelului. Lupta clasică tanc-contra-tanc necesită mobilitate! Nemţii au obţinut rezultatele lor prin mobilitate, chiar dacă au înfruntat cu tanchetele lor (să nu uităm că o perioadă îndelungată au fost dotaţi majoritar cu Panzer I şi II) mai puternicele TP-7, Renault 35/40, Somua S35, Hotchkiss H35, BT-7.
Cum foarte probabil nu vom avea bani pentru pregătirea echipajelor, măcar vehiculul să poată compensa prin calităţile lui. Degeaba am avea tancuri de aproape şaptezeci de tone! Ar însemna doar să ne bazăm, în primul rând, pe şoriciul lor gros. Artileristic, tunurile de pe contracandidaţii lui Leclerc sunt comparabile cu al său. Că-i GIAT sau Rheinmetall, IMI, Oto Melara de pe Ariete, sau L30, toate pot scoate din luptă cel mai probabil adversar – tancul T-72.
Personal, prefer să dispunem de un tanc care să poată accelera rapid atât înainte cât şi înapoi. Prefer tancurile Leclerc, pentru că îşi pot schimba rapid poziţia. Şi, prefer să avem avioane, elicoptere, artilerie, APC-uri şi IFV-uri care să coopereze cu tancurile în cazul unui război.
Leclerc: agil şi mortal.
Sursa: resboiu.wordpress.com
