In Nota de Fundamentare a proiectului de Hotarare de Guvern se specifica faptul ca imobilele vizate fac obiectul unui contract de concesiune încheiat între Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime” – S.A. Constanţa.
Activitatea hidrografică maritimă include, pe lângă activităţile specifice, şi acţiuni de asigurare cu faruri, balizaj şi alte categorii de acţiuni necesare siguranţei navigaţiei în apele teritoriale ale României din Marea Neagră.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 395/2004 privind activitatea hidrografică maritimă, Direcţia hidrografică maritimă din cadrul Ministerului Apărării Naţionale exercită atribuţii de autoritate naţională în domeniul hidrografiei şi semnalizării, iar pentru exercitarea cât mai eficientă a acestora este necesar ca obiectivele susmenţionate, elemente componente principale ale sistemului românesc de semnalizare maritimă, să fie trecute în administrarea acestei structuri.
Farurile de semnalizare maritimă şi grupurile electrogene care echipează farul verde şi roşu au fost construite în anul 1987, iar din anul 1991 şi până în prezent acestea sunt încadrate şi deservite de personalul specializat al Ministerului Apărării Naţionale – Direcţia hidrografică maritimă.
Prin Hotărârea nr. 4 din data de 28.03.2011, Adunarea Generală a Acţionarilor Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” – S.A. Constanţa şi-a exprimat acordul cu privire la transferul fără plată a imobilelor solicitate de Direcţia hidrografică maritimă, precum şi la folosinţa gratuită a terenului aferent.
Terenul aferent celor trei faruri nu este teren de umplutură, ci face parte integrantă din digurile de adăpostire a Portului Midia şi se află în proprietatea publică a statului şi în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, fiind concesionat Companiei Naţionale „Administraţia Porturilor Maritime” – S.A. Constanţa şi drept urmare se poate transmite către Ministerul Apărării Naţionale numai folosinţa gratuită a terenului.
Schimbarea titularului dreptului de administrare asupra acestor imobile creează, totodată, posibilitatea dezvoltării construcţiilor şi îmbunătăţirii activităţii specifice prin executarea unor lucrări de modernizare, utilizând bugetul de venituri proprii al Direcţiei hidrografice maritime, conform Hotărârii Guvernului nr. 804/2006 privind aprobarea
înfiinţării pe lângă Ministerul Apărării Naţionale a unei activităţi finanţate integral din venituri proprii.
Cel mai vechi far cunoscut este Farul din Alexandria construit în secolul al III-lea î.e.n. în Egipt, pe insula Pharos. La început a fost doar un simbol al portului, apoi a devenit indicator pentru marinari.
Farul avea o înălțime între 115 și 135 de metri și a fost pentru mult timp cea mai mare clădire făcută de om. Antipater din Sidon l-a numit între cele șapte minuni ale lumii.
În anul 290 î.e.n. regele Ptolemaios a început construcția farului, care a fost terminat după moartea lui de către fiul său, Ptolemaios Philadelphus.
Farul a fost construit după concepția architectului Sostratus, (Σώστρατος Κνίδιος). Legenda spune că regele Ptolemaios i-ar fi interzis lui Sostratus să-și pune numele pe construcție, dar Sostratus a scris pe baza farului: „Eu Sostratus fiul lui Dexiphanes din Chinidai, ofer această operă Zeilor Navigatori și oamenilor care călătoresc pe mări”. În greacă: ΣΟΣΤΡΑΤΟΣ ΔΕΞΙΦΑΝΟΥ ΚΝΙΔΙΟΣ ΘΕΟΙΣ ΣΩΤΕΡΣΙΝ ΥΠΕΡ ΤΩΝ ΠΛΩΙΖΟΜΕΝΩΝ
A fost construit din blocuri uriașe de marmura albă și avea trei niveluri separate. Baza farului avea o formă pătrată și era înaltă de 55.9 m. În mijloc secțiunea farului era de formă octogonală, era gol pe dinăuntru și avea o înălțime de 30 de metri. Din interior ieșeau flăcări care nu se stingeau niciodată, luminând atât noaptea cât și ziua și făcând vizibil drumul spre port. Partea de sus avea o formă de cerc și era înaltă de 7 metri. Se spunea că flacara se vedea de la 50-60 km depărtare.
Deasupra farului era o statuie. Nu se știe sigur dacă era statuia lui Poseidon sau a lui Zeus.
În 956 e.n. un cutremur a zguduit farul, dar nu a făcut mari stricăciuni. Apoi în 1303 și 1323 două mari cutremure au distrus farul. În 1480 mamelucul Qaitbay a făcut o fortăreață pe locul farului folosind structurile și pietrele rămase.
În 1994 aproape de orașul Alexandria niște scafandri au găsit în mare ruinele farului.
Sursa: sgg.ro, wikipedia.org
