Articol preluat integral de pe teopal.com:
Cu circa două săptămâni în urmă scriam, sub titlul „Împuşcaţi-ne!” (http://teopal.com/?p=389), despre întâlnirea cu profesorul universitar, generalul în retragere S.M. Am primit o sumedenie de reacţii.
Între ele, una care m-a impresionat. Un ofiţer activ îmi prezintă, în copie, scrisoarea pe care a trimis-o ministrului apărării naţionale. Sinceră şi directă. Militărească. Chiar cazonă. În cuvinte puţine îşi expunea neputinţa de a mai trăi omeneşte, el şi familia lui, după reducerea soldelor cu 25%.
Îmi permit să vă arăt şi dumneavoastră cele scrise de militarul pe care nu-l cunosc. Despre care nu ştiu decât că există. Un anonim pentru mine. Nimic mai mult. Unul din zecile de mii de militari activi ai armatei naţionale care se regăsesc în cuvintele sale.
MINISTRULUI APARARII NATIONALE
RAPORTEZ:
– sotia mea este bugetara(profesoara), ca si sotiile altor mii de militari;
– eu(familia mea) am rate la banci(ipoteca), ca si alte mii de militari(imprumut in 2007 cu euro 3,1);
– dupa calculele facute impreuna cu sotia, familia mea va avea incepand cu luna august o scadere de 1.000 lei din salarii, la fel ca si alte mii de familii de militari;
Cum ne vom descurca? Unde este protectia sociala a cadrelor militare?
Intrucat avem o “armata” de juristi printre noi mai am si alte intrebari:
– armata ca institutie fiind in restructurare, de ce ni se reduc veniturile(ca de majorat se majoreaza salariile)?
– intrucat este la moda retrocedarea, de ce nu cerem Tarii pe care am servito cu sudoare si sange plata servicilor depuse pentru constructia Transfagarasanului, canalului Dunare-Marea Neagra, a nenumaratelor recolte stranse in regim zi lumina pana erau “surprinsi” de zapada militarii pe ogoare, a nenumaratelor tone de carbune extras, a nenumaratilor kilometri de cale ferata, si a multor alte servici, dar sa nu uitam Casa Poporului.
– aceasta majorare cu -25% a veniturilor noastre(alti bugetari si le-au marit) nu destabilizeaza putin institutia si scade sigur cu peste 25% moralul militarilor(vor urma valuri de demisii) si aduce putin, cam cu 25%, cu un atac asupra sigurantei nationale?
Cu respect, (gradul si numele meu – reale)
O să vă miraţi, dar a primit răspuns. Nu de la ministru, desigur. Domnia sa este mult prea ocupat când e vorba de militarii aflaţi sub arme. Are alte probleme. Cu politica, cu guvernarea, cu combinaţiile parlamentare…Aşa că, a “remis pentru soluţionare” altcuiva strigătul de disperare al petiţionarului în uniformă.
Ei, bine! Răspunsul acestui altcuiva, dat în numele ministrului apărării, depăşeşte orice închipuire prin cinism, limbaj de lemn şi impertinenţă. Sunt numai două fraze. Numerotate. Ca ideile de mare preţ.
Ele, frazele, sintetizează în mod cutremurător un mod de gândire. O atitudine atât de nemilitărească! Atât de politică! Reflectă, înfricoşător pentru mine, cât de adânc a pătruns politizarea în comportamentul unor comandanţi. Oameni de decizie în structurile armatei române! Care, prin statul de militar, ar fi trebuit să se menţină departe de tot ceea ce înseamnă politică, de acest adevărat cancer pentru instituţia militară.
Ele, aceste două fraze, explică, în mare măsură, de ce marea mută este şi mai mută. De ce nu se reacţionează la loviturile de cravaşă aplicate cu ură pe spatele vestoanelor kaki purtătoare de insemne ce ar trebui să exprime demnitate şi curaj. Atât demnitatea cât şi curajul par, acum, înlocuite cu vorbe înmuiate în politică. Pline de detaşarea şi impertinenţa specifice politicianului.
Adevărul mai presus de toate, cu care ar fi trebuit să fie educat fiecare militar, a fost înlocuit cu minciuna. Cuvântul direct şi sincer al soldatului a devenit alunecos, ambiguu şi ireverenţios.
Vă las să citiţi cu ochii dumneavoastră răspunsul, reprodus mai jos şi semnat “Şeful UM…” Nici nu are importanţă al cărei unităţi militare.. Poate că, şeful semnatar este chiar acel ofiţer crescut cu afecţiune părintească şi avansat cu încredere de unul din pensionarii pe care azi el, indirect, linguşindu-şi ministrul, îi condamnă la foame.
Stimate domnule
Ca raspuns la e-mailul adresat ministrului apararii nationale,
inregistrat cu nr. P.2312/2010, remis spre solutionare unitatii noastre,
va comunicam urmatoarele:
1. Conducerea ministerului este solidara cu demersurile ce vizeaza
mentinerea unui statut social adecvat pentru personalul militar, in
masura in care asemenea actiuni sunt abordate rational, in limitele
legii si in acord cu realitatile economice nationale.
2. Ministerul Apararii Nationale va actiona pentru constientizarea
opiniei publice si a factorilor decidenti asupra privatiunilor
serviciului militar si a nevoii implicite de compensare a acestor
privatiuni prin diferite mijloace, in mod deosebit prin salarizare.
Cu respect,
SEFUL UM 02585
Aţi citit? Aţi înţeles acum indignarea subsemnatului? Vă puteţi imagina o bătaie de joc mai mare?
Militarului, care strigă că nu mai poate supravieţui, i se spune că nu “abordează raţional” ceea ce simte. Şi i se reproşează că, ceea ce înseamnă suferinţa familiei sale, nu se află “în limitele legii şi în acord cu realităţile economice naţionale”.
Iar, la punctul 2, şeful UM îi destăinuieşte ce va face MApN pentru el. Va depune “eforturi de conştientizare a opiniei publice” (!?) Şi, ca prin minune, toate soldele vor creşte!
Nu pot decât să mă întreb, cu o anumită strângere de inimă, recunosc: “Unde eşti, Armată Română?”
Sursa: teopal.com
