Din păcate, titlul nu are legătură cu nici un program secret de modernizare şi înzestrare a Armatei României. Ci cu o stare de fapt extrem de îngrijorătoare. Armata şi, în special, conducătorii săi militari au devenit aproape “invizibili” pentru opinia publică.
Supusă constant unui tir de atacuri mediatice şi politice, Armata României, una dintre cele mai importante structuri în menţinerea statalităţii şi suveranităţii, încă se încăpăţânează să se menţină pe primele locuri în încrederea poporului. În ciuda acestei încrederi, publicul larg nu cunoaşte mai nimic din problemele reale cu care se confruntă Armata.
Vina principală o poartă politicienii incompetenţi care s-au perindat la conducerea Ţării, mass-media (avidă numai de senzaţional şi vulgar) şi, nu în ultimul rând, “politica struţului” la nivelul SMG şi al statelor majore ale categoriilor de forţe armate (SMFT, SMFN, SMFA).
Dacă s-ar analiza presa de până în anii ’90, s-ar constata, în mod eronat, că principalele misuni/activităţi/preocupări ale Armatei erau muncile de construcţii în industria naţională (mine, Transfăgărăşan, Canal, combinate, Casa Poporului etc), campaniile agricole şi intervenţia la dezastre naturale (cutremure, inundaţii, deszăpezire). Dacă este să analizăm presa din ultimul deceniu, o să constatăm că o bună parte din imaginea din trecut s-a menţinut. Militarii sunt folosiţi în continuare la inundaţii şi deszăpezire (bine că nu a mai fost cazul de cutremur).
A apărut, în plus, imaginea de transportator aerian (aviaţia militară), în cazuri medicale de urgenţă, repatrieri ale concetăţenilor din zone de conflict şi repatrieri ale trupurilor neînsufleţite ale unor compatrioţi morţi în accidente sau atacuri teroriste.
Citeste articolul integral pe karadeniz-press.ro
