„Observatorul militar”, primul săptămânal militar românesc, apărut în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost fondat la 23 iulie 1859, anul acesta sarbatorind 154 de ani de la apariţia primului număr, moment ce marchează, în fiecare an, Ziua Presei Militare.
Cu acest prilej, general-locotenent Stefan Dănilă, șeful Statului Major General, le-a transmis jurnaliștilor militari felicitări pentru profesionalismul cu care își fac datoria, subliniind faptul că, în toți cei 154 de ani de presă militară, generații întregi de jurnaliști au dus la îndeplinire misiunea încredințată, de a asigura la timp, în orice condiții, fără întrerupere și de calitate, la pace sau la război, informarea corectă și oportună despre acțiunile Armatei României, atât în țară cât și peste hotare.
În cei 154 de ani de existenţă, publicaţia a luptat, cu arma cuvântului, pentru valorile perene ale instituţiei militare, pentru onestitate intelectuală şi respectarea profesiei de militar, pentru cinstirea eroilor neamului, apărarea suveranităţii şi independenţei patriei.
Facand abstractie de o perioada de cateva luni, cand presa militara se transformase intr-un panou avizier in care erau afisate toate ”realizarile” șefilor, Observatorul militar a constituit o sursa permanenta de informatii din domeniul militar.
Trebuie sa recunosc faptul ca, de ceva vreme, citesc fiecare numar al observatorului pentru simplul fapt ca am ce….
Daca mai apare si cate un editorial cu o tenta mai pesimista sau intr-o nota negativa, ma bucur pentru ca de aici trag concluzia ca jurnalistilor nu li se mai inchide gura. Armata nu este o institutie perfecta ci are, ca orice institutie anormalitati ce trebuiesc expuse.
Trecutul presei militare nu-l stiu pentru ca nu am cum, cert este ca viitorul suna bine……
La multi ani Trustului de Presă al Ministrului Apărării Naţionale şi redacţiilor „Observatorului militar”, „Pro Patria” şi „Jurnalul Armatei”.
Si ca un sfat (daca mi se permite): nu va mai lasati influentati de ”diversi factori perturbatori”. In primul rand sunteti jurnalisti, apoi militari si nu in ultimul rand oameni. Scrieti realitatea militara asa cum este ea pentru ca cetateanul de rand sa o inteleaga, sa inteleaga faptul ca armata romana este alaturi de el, indiferent de situatie.