miercuri, februarie 21, 2024
AcasăActualitate militaraRazboiul geofizic - Tehnici de modificare a mediului inconjurator in scopuri ...

Razboiul geofizic – Tehnici de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare

Razboiul geofizic – Tehnici de modificare a mediului inconjurator in scopuri
militare
de General. Dr. Emil Strainu
Specialist in radiolocatie

In momentul de fata, cand degradarea ecosistemelor Terrei are loc intr-un ritm
galopant din cauza activitatilor umane sau a accidentelor si hazardelor
(naturale si antropogene), si-a facut aparitia un nou tip de arme, armele
geofizice si de aici un nou tip de razboi – razboiul geofizic ce isi bazeaza
modul de actiune pe tehnicile de modificare a mediului inconjurator in scopuri
militare.

Studiul prezent isi propune sa defineasca si sa prezinte armele geofizice,
caracteristicile razboiului geofizic si influenta acestuia asupra artei
militare, cat si modul in care acest concept a fost receptat in gandirea
militara contemporana.
Aparut si experimentat in perioada Razboiului Rece, razboiul geofizic a fost
abordat in literatura militara de specialitate mai intii sub conceptul de razboi
meteorologic si de razboi ecologic (in S.U.A. si Occident) si sub termenul de
razboi geofizic sau geoclimatic (in U.R.S.S., China si tarile Tratatului de la
Varsovia).
Conform unor specialisti militari sovietici [1] (printre care generalul Ivan
Rotnedin) „notiunea de razboi geofizic cuprinde complexul de masuri indreptate
in scopul perturbarii pe teatrele de operatiuni militare a conditiilor naturale
si a formarii
unor conditii noi, care exclud sau ingreuneaza in mod esential actiunile de
lupta ale trupelor si viata populatiei pasnice”.
In literatura de referinta unii autori occidentali [2] (Arthur H. Westing)
folosesc „notiunea de razboi ecologic intelegand prin aceasta manipularea
mediului in scopuri militare ostile. El considera ca manipularile ostile ale
mediului, cele mai utile din punct de vedere militar, ar fi cele in care un
consum relativ modest de energie declansatoare ar conduce la eliberarea unei
cantitati considerabile mai mari de energie distructiva directionata.”
„Scopul unui astfel de atac asupra mediului terestru sau marin”, sustine Hellen
C. Noltimier, profesor la Universitatea statului Ohio, „ar putea fi distrugerea
economiei unei tari tinta, a standardului de viata, a capacitatii de a purta un
razboi sau chiar de a supravietui pe termen lung”.
Conform Lexiconului Militar [3] „prin razboi geofizic (ecologic) se intelege o
forma de purtare a razboiului total in care se folosesc mijloace si metode de
modificare a mediului natural, considerandu-se ca acestea pot provoca distrugeri
atat de mari, incat ar obliga adversarul sa inceteze actiunile de lupta.”
Intr-un studiu politico-militar [4] generalul Dumitru I. Dumitru definea
razboiul geofizic ca „un razboi care ar consta in modificarea, in scopuri
distructive a mediului inconjurator, urmarindu-se ruperea echilibrului existent
in natura si declansarea, prin mijloace tehnice a unor fenomene si procese cu
efecte distrugatoare asupra populatiei si mediului ambiant terestru, aerian si
maritim.”
Arthur Westing, unul din specialistii Institutului pentru Studierea Problemelor
Pacii si ale Razboiului din Stockholmspunea ca „razboiul geofizic se refera la
manipularea mediului in scopuri militare ostile. Manipularile ostile ale
mediului cele mai utile din punctul de vedere militar ar fi cele in care un
consum relativ modest de energie declansatoare conduce la eliberarea unei
cantitati considerabil mai mari de energie distructiva directionata.” [5]
In cartea „Starea vremii, dupa dorinta”, ziaristul Georg Breuer, specializat in
probleme stiintifice, dezvaluie pericolele influentarii meteorologice,
prezentand eforturile unor specialisti din S.U.A, Australia, U.R.S.S. [6], China
si alte tari [7], de a realiza o „bomba climatologica”.
Colonelul Emanoil Stanislav si gl. bg. (r) Nicolae Ciobanu defineau razboiul
geofizic [8], „ca presupunand activarea unor energii si a instabilitatii
existente in natura, prin interventia deliberata a omului in structura si
dinamica factorilor de mediu si folosirea lor in scopuri distructive.”
Vladimir Ivanovici, director stiintific al Institutului National de Meteorologie
si Hidrologie, arata intr-un interviu [9] ca in Australia, Israel si Italia a
fost testata cu succes practica insamantarii artificiale a norilor cu nuclee de
condensare in scopul realizarii ploilor artificiale.
Atsuma Ohmura, directorul Institutului pentru Studierea Fenomenelor
Meteorologice din Zurich a dezvaluit cotidianului Bild cateva din scenariile
terifiante, care ar putea fi puse in aplicare de armata S.U.A., cum ar fi
operatiunile „Potopul”,
„Era glaciala”, „Vintul”, „Apa”, care nu reprezinta altceva decat materializarea
si perfectionarea mijloacelor prin care fenomenele meteorologice pot fi produse
si controlate de catre om in scopuri militare.
Unii oameni de stiinta studiind efectele razboiului geofizic apreciaza ca
influentarea artificiala a vremii, ca procedeu de lupta, prezinta pericolul
potential de a da nastere la distrugeri necontrolabile, cu urmari de neprevazut.
Faptul cel mai grav consta in probabilitatea mare ca asemenea distrugeri sa aiba
urmari mai grave pentru populatie decat pentru fortele armate.

Din punct de vedere istoric prima ploaie artificiala a fost provocata la
Bucuresti in anul 1931 de catre cercetatoarea Stefania Maracineanu. Datorita
rezultatelor obtinute Stefania Maracineanu a primit sprijin din partea
guvernului francez si a repetat aceste experiente in anul 1934 in Algeria, fiind
incununate de succes [10].
Cercetarile urmatoare in acest domeniu au continuat abia dupa cel de-al doilea
razboi mondial, cand in anul 1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a facut
o experienta pe muntele Washington. Aici, intr-o zi cand deasupra acestuia
pluteau nori densi. El a dispersat din avion, la baza norului, zapada carbonica,
ceea ce a dat nastere unei averse
puternice.
Prima ploaie artificiala in scopuri militare a fost provocata [11], in anul 1963
de catre armata americana in Vietnam, iar in anul 1966 tot americanii au
provocat ploi torentiale cu urmari dezastruoase pentru provinciile din nordul
Laos-ului.
Comparand efectele armelor cunoscute cu cele ale razboiului geofizic mai ales
asupra fortei vii, reiese ca ultimele pot provoca distrugeri mari, oarbe; se pot
folosi intr-un razboi secret, sunt mai puternice decat cele cunoscute si se
datoreaza capacitatii omului de a cunoaste, dirija si controla fenomenele
naturale ale planetei noastre” [12].
In prezent razboiul geofizic prezinta perspectivele posibilului, dar cu
mentiunea ca, intr-un asemenea conflict notiunile de invingator si invins s-ar
putea confunda, fara a se putea face distinctie intre victimele militare si cele
civile, intre agresor si
atacat, fapt ce accentueaza si mai mult monstruozitatea cautarilor unor savanti
in acest domeniu.
O incercare cu efecte neasteptate a avut loc in China in primavara anului 2000.
Cercetatorii chinezi au lansat in atmosfera, intr-o regiune secetoasa, mai multe
rachete cu iodura de argint in scopul obtinerii ploii. Neluandu-se in calcul
toti factorii de mediu ai zonei respective, savantii chinezi s-au trezit intr-un
interval foarte scurt de timp in zona mentionata cu ninsori abundente.
Conform ziarului The New York Times din 10, respectiv 21 iulie 1972, folosirea
constienta a substantelor chimice in scopul desfrunzirii (defolierii) padurilor
si, ca urmare, distrugerii acestora in scopuri militare, urmarind interzicerea
ascunderii inamicului si facilitarea ducerii actiunilor de lupta ale trupelor
proprii au fost folosite de subunitati specializate ale armatei americane in
razboiul din Vietnam, iar in Orientul apropiat de catre trupele israeliene in
conflictul din 1967.
Revista Obozrenie [13] prezinta folosirea in scopuri militare a furtunilor de
foc in cadrul operatiunilor militare prin folosirea masiva a armelor nucleare,
substantelor chimice incendiare de tipul napalmului, supernapalmului, termitului
si aliajului electron, bombelor incendiare cu magneziu, cat si folosirii
cantitatilor megalitice de combustibili clasici.
Specialistul englez Michael Hatley [14] descrie un asemenea fenomen, provocat de
o bomba nucleara cu un echivalent de 20 de megatone TNT.
Clima si, sub unele din aspectele ei, vremea pot constitui, daca sunt bine
cunoscute si dirijate, o arma care poate oferi suprematia pe orice teatre de
actiuni militare.
Unele tari din America Centrala, printre care Honduras, Nicaragua, Guatemala si
altele, au reclamat la ONU in repetate randuri ca S.U.A. a deturnat uragane
catre coastele lor, producandu-le pagube incalculabile. Daca americanii n-ar fi
facut acest lucru uraganele respective ar fi devastat Florida si alte state
americane.
In anul 1976, conducerea R. P. Chineze le-a reprosat oficial „fratilor
sovietici” ca „storc” norii in apropiere de granita comuna, pentru ca ploile
atat de asteptate in China sa cada in U.R.S.S., in regiuni binecunoscute pentru
ariditatea lor.
De altfel este notoriu ca in ultimile trei, patru decenii, in zilele cand in
capitalele marilor puteri aveau loc manifestari
nationale (parazi militare, mitinguri, mari spectacole culturale si sportive)
era vreme insorita sau, in cel mai rau caz, nu au
fost semnalate niciodata precipitatii sau vreme rea.
Acestea se refereau la:
1. Dispersarea cetii, a norilor si modificarea regimului de precipitatii;
2. Formarea cetii si a norilor;
3. Producerea grindinei;
4. Obtinerea unor materiale necesare modificarii proprietatilor electrice ale
atmosferei;
5. Introducerea in atmosfera a campurilor electromagnetice;
6. Provocarea si dirijarea furtunilor, tornadelor si a uraganelor;
7. Producerea artificiala a ploii si zapezii;
8. Controlul fulgerelor si al maselor plasmatice atmosferice;
9. Modificari ale climei prin topirea calotei polare;
10. Deteriorarea stratului de ozon si a ionosferei;
11. Modificari ale parametrilor fizici, chimici si electrici ai marilor si
oceanelor, controlul fenomenului El Nino;
12. Utilizarea concentrarilor de materiale radioactive in apele marilor si
oceanelor;
13. Producerea valurilor mareice mari – tsunami;
14. Provocarea cutremurelor de pamant si a valurilor de cutremur;
15. Incendierea de la mari distante pe mari intinderi a vegetatiei;
16. Provocarea avalanselor si a alunecarilor de teren;
17. Modificari in marile intinderi polare cu gheturi permanente (zonele
permafrost);
18. Devierea cursurilor de apa terestre, subterane si carstice;
19. Activarea vulcanilor;
20. Schimbarea unghiului de inclinare a axei Pamantului;
21. Folosirea in scopuri militare a asteroizilor, meteoritilor si a altor
corpuri cosmice (inclusiv prin instalarea de oglinzi pe
Luna si in spatiul circumterestru in scopul realizarii zilei artificiale
permanente);
22. Utilizarea ca arma a diferitelor tipuri de radiatie (EM – electromagnetice,
IR – infrarosii, UV – ultraviolete, X – radiatii Roentgen, ELF – unde cu
lungimea de unda ultralunga, infrasunete si ultrasunete, unde laser, maser si
iraser, undele emanatiilor nucleare, impulsul electromagnetic, undele neutrino,
unde ale particulelor de ultra inalta energie, a radiatiilor cosmice Van Allen,
solare si telurice etc.). Este de remarcat faptul ca arma geofizica cu
infrasunete a fost inventata la inceputul anilor ’20 de savantul roman George
Constantinescu, creatorul sonicitatii. Fotografia unui tun cu infrasunete si
descrierea functionarii sale poate fi gasita in revista Energia nr.2/februarie
1921. Abia in anii ’60 americanii si francezi vor „descoperi” aceasta teribila
arma.
Razboiul geofizic distruge imaginea limitata, ingusta, asupra conditiilor de
spatiu – mediu ce era redusa numai la teren introducand conceptul de factor
geoclimatic ce contine intr-un singur termen toata complexitatea elementelor de
natura geografica, geospatiala si climatica.
Unele din cele mai importante atuuri ale razboiului geofizic sunt:
– Costul deosebit de mic al acestor tehnologii, in raport cu efectele extrem de
devastatoare ce le pot produce.
Intrebuintarea in secret, de cele mai multe ori victima agresiunii neputand
deloc, foarte greu sau prea tarziu dovedi agresiunea sau identifica atacatorul.
– Mascarea manifestarii celor mai multe dintre efecte sub aspectul si forma unor
fenomene naturale comune, a caror producere este de regula pur intamplatoare.
– Simplitatea unor tehnologii de modificare a mediului in scopuri militare nu
cer existenta unei industrii de razboi.
– Surprinderea inamicului, atat sub aspectul (forma) manifestarii efectelor
atacului, cat mai ales al duratei acestora (amploare spatiala, temporala,etc).
– Universalitatea folosirii la orice esalon a acestor tehnici in functie de
scopul urmarit (esalon tactic, operativ si strategic) putandu – se actiona la
nivel local, regional, continental sau chiar global.
– Multiplicarea efectelor – capacitatea de realizare a unor efecte deosebit de
distrugatoare combinand arme cu actiuni si urmari limitate.
– Conversia (reconversia) extrem de simpla si ieftina a majoritatii covarsitoare
a acestor tehnologii militare geofizice spre
domeniul civil si invers.
– Impactul (socul) traumatizant, demoralizator din punct de vedere psihologic
asupra luptatorilor si in special asupra populatiei.
– Dificultatea sau uneori imposibilitatea contracararii efectelor si a
combaterii urmarilor folosirii armei geofizice.
– Efecte deosebite de distrugatoare pornind de la energii mici si foarte mici.
– Operatorii acestor arme si tehnologii nu mai sunt militarii profesionisti ci
specialistii din diferite domenii de activitate.
Pentru a-si impune vointa, un agresor nu mai are nevoie sa ocupe terenul
adversarului ci va actiona de la distanta. Lucru
valabil si in aparare sau riposta cu arma geofizica la agresiuni altele decat
cele de natura geofizica.
La cele enumerate mai sus pot fi adaugate si unele inconveniente. Astfel cele
mai multe tehnologii de modificare a mediului in scopuri militare se afla in
prezent in stare de idee, proiect sau de experiment, foarte putine dintre ele
fiind in exploatare la trupe.
– Unele din efectele secundare ale acestor tehnici nu pot fi controlate in
totalitate deocamdata.
– Pentru unele dintre acestea nu poate fi stabilita cu precizie raza de actiune,
urmarile exacte pe care le provoaca cat si
arealul afectat.
– Cele mai multe dintre ele provoaca pagube imense, uneori incalculabile
afectand de cele mai multe ori si teritoriul celui
care initiaza atacul.
– Efecte ireversibile, iremediabile asupra ecosistemelor planetei cat si asupra
societatii umane ale unora dintre aceste
tehnologii.
– Greutati foarte mari pentru inlaturarea efectelor chiar in cazul unor
tehnologii mai „blande”.
– Pericolul scaparii de sub control a unor astfel de tehnici (radiatiile,
bolile, tehnicile de manipulare genetica nanotehnologia etc.) ce ar putea duce
chiar la extinctia unor ecosisteme, specii ale florei si faunei, rasei umane sau
chiar a vietii pe Terra.
– Posibilitatea ca aceste tehnici sa incapa pe mana gruparilor si organizatiilor
teroriste sau ale crimei organizate.

In prezent cele mai multe din mijloacele destinate razboiului geofizic se
sustrag conventiilor si tratatelor internationale de neproliferare, nefiind
cuprinse in legislatia de specialitate in vigoare. Multe state nu au semnat
tratatele si conventiile ce interzic tehnicile de modificare a mediului
inconjurator in scopuri militare. Multe sunt cazurile cand testele pentru astfel
de arme sunt realizate (de obicei de catre statele detinatoare) deasupra
teritoriilor altor tari, in afara granitelor nationale.

Sursa: ong-online.eu

RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sustine acest site achizitionand produse Emag spot_img

COMENTARII

POPULARE