Sursa foto: gandul.info
Spune că nu îl interesează politica din ţară, pentru că, „în general, militarii nu fac politică”. În ceea ce-l priveşte, nu îl interesează niciun alt domeniu, pentru că nu se imaginează altfel şi altundeva decât în Armată. Când îl întrebăm ce s-ar vedea făcând dacă ar renunţa la unformă, nu are un răspuns: „Să ştiţi că nu mi-am pus întrebarea asta. Din contră, eu vreau să acced pe o treaptă superioară. Consider că am destulă experienţă şi vreau să avansez tot în cadrul Ministerului. Tot aici mă văd. Cel puţin în viitorul apropiat, dar şi în cel îndepărtat, tot aici mă văd”.
Când propriul copil te trimite în misiune
Plecarea în Afganistan a fost prima despărţire îndelungată de cea cu care se căsătorise cu doar un an în urmă şi nu a fost deloc uşoară nici pentru el, nici pentru familia lui. „Familia a negat. E un lucru normal să nege. Niciun părinte nu vrea să-şi trimită copilul într-o zonă de conflict. Dar văzând cât de determint sunt, au zis ‘o să te lăsăm să faci ceea ce simţi’. Şi asta am simţit: să plec”, ne povesteşte militarul. Asta ar face şi acum, spune el. În momentul în care s-ar ivi ocazia, ar pleca iar „fără rezerve”.
„Eu cred că, totuşi, misiunile militarilor sudează şi mai mult relaţiile dintre soţie şi soţ. Dacă e o relaţie adevărată, nu au cum să fie probleme pe parcurs sau după”, spune caporalul.
În cele şase luni petrecute în Afganistan, a vorbit zilnic cu familia: „Vorbeam despre sănătate – că sunt sănătos şi totul e bine. Nu puteam să-i conectez la tensiunea care era sau alte probleme de sănătate – mici – pe care le-am avut pe parcursul misiunii. În general, totul era bine şi frumos”.
Citeste articolul integral pe gandul.info: OAMENI TARI. Ionel Din şi lecţiile Afganistanului: „Acolo, orgoliile se lasă deoparte”. „Şi militarii plâng câteodată”.
