Minel Cheşcu are 37 de ani, 12 dintre ei petrecuţi în Armată. De profesie tâmplar, a devenit militar activ în 2001, împins spre uniformă de restructurările din fabrica de mobilă în care lucra.
„Până să vin în Armată, eu am lucrat ca tâmplar, într-o fabrică de mobilă. Era frumos, crescusem în funcţie, dar, din cauza restructurărilor şi a problemelor financiare care au lovit atunci fabrica, a trebuit să îmi dau demisia şi să mă înrolez în Armată. Dar, dacă aş fi avut bani, mi-aş fi deschis un atelier de mobilă”, răspunde militarul, întrebat fiind dacă s-ar vedea făcând altceva, în civilie.
Din 2003 şi până în 2010, plt. Minel Cheşcu a făcut parte din Batalionul 495 Paraşutişti, după care a trecut la Batalionul 313 Cercetare. Nu a fost o schimbare prea mare, spune el, pentru că cele două arme au totuşi ceva în comun: misiunile paraşutistului sunt asemănătoare cu cele de cercetare, ambele având în centrul lor culegerea de informaţii, care, la rândul ei, se bazează pe multă observare. „Au aceleaşi cerinţe ca nivel de pregătire a militarului”, adaugă bărbatul.
Dă răspunsuri cât mai scurte şi îşi numără parcă toate cuvintele – să nu fie nimic în plus, să nu spună prea mult. O „meteahnă” a militarului de la cercetare, ale cărui misiuni sunt în mare parte confidenţiale. Când nu este sigur pe cât de mult trebuie să spună, se uită în încăpere, căutând cu privirea vreun superior.
Citeste articolul integral pe gandul.info: OAMENI TARI. Un militar de cursă lungă: Minel Cheşcu, tâmplarul care s-a dus cu paraşutiştii în Irak şi a ajuns maratonist.
