„Nu pot să spun că eram foarte încântat de Armată până să nu am contact cu Armata. Să spunem că stagiul militar obligatoriu mi-a schimbat viziunea în bine. Având pe tatăl meu care era militar – fiind mic, nu stătea să îmi explice foarte mult ce făcea el acolo – şi a fost curiozitatea asta, să văd dacă e cum mi-a spus el sau mai mult”, explică Aurel Mihale.
Istoria se repetă. La fel ca el, acum un sfert de veac, şi băiatul lui e „fascinat” de uniforma tatălui. „Bineînţeles că şi el e fascinat de Armată, că doar îl vede pe tati îmbrăcat militar şi cred că ‘microbul’ (uniformei, n.red.) se moşteneşte în sânge”, ne spune militarul.
Când vorbim despre cum şi cât de des apar militarii români în spaţiul public, Aurel Mihale spune că nu prea se uită la televizor, la emisiuni, pentru a şti cum sunt văzuţi el şi colegii lui. Nu se uită nici măcar la emisiunile militare. „Nu ştiu dacă m-am uitat la ProPatria de multe ori – doar când eram mic.
În primul rând, nu îmi place să se vorbească prea mult despre o persoană dacă nu a făcut nimic ieşit din comun. Şi nu mă consider un om care am făcut ceva ieşit din comun, ca să se poată vorbi despre mine, iar despre relaţiile armată-societate se ocupă altcineva, nu eu”, ne spune militarul, aflat la primul lui interviu.
Citeste articolul sau vezi interviul integral pe gandul.info: OAMENI TARI. Povestea lui Aurel Mihale, militarul care a aflat că a devenit tată în timp ce era în misiune: „Suntem la spital, îţi vine băieţelul”.
