Acuma 8 luni, cand aveau loc alegerile prezidentiale, ca tot romanul, priveam la televizor campania electorala, vazand, a cata oara in ultimii 20 de ani, numai lovituri pe la spate, promisiuni electorale, atacuri la persoana, jocuri murdare, copii batuti, juraminte strambe, vizite ciudate, arestari „suspecte”, santaje abjecte, declaratii fara acoperire, tot ceea ce face un politician roman ca sa puna mana pe ciolan.
Mi-am spus, nimic deosebit, asta e societatea romaneasca, asta e politica de Dambovita, astia ne sunt candidatii sunt si ei romani, nu au cum sa aiba educatie atata vreme cat au copilarit printre lubenite si hamali. S-au facut comentarii, intelegeri, aliante, analize, sinteze, talk-showri, melodii, manele, clipuri publicitare, care mai de care mai fanteziste, nerealiste, idealiste, PSD-iste, PDL-iste, zeflemiste, care au costat bani, bani luati din buzunarul meu dar si din al celor care in urma unor calcule si „contracte” urmau sa fie rasplatiti, dar tot din buzunarul meu. Priveam la televizor si vedeam cum imi iese pensia din buzunar si se opreste in buzunarul unor copii minune care incercau sa ma invete pe mine, ofiter nesimtit, fara multa carte, pe cine trebuie sa aleg.
Priveam si ma intrebam de ce domnul Basescu spunea ca avem nevoie de chelneri, de scoli pentru picolite si de ce Romania trebuie sa fie plina de manelisti. Si apoi am inteles ca asta e universul dumneavoastra domnule Basescu, asta e tara pe care o doriti, acestia sunt oamenii care vreti sa va aleaga. Ce nevoie e de filozofi, ce nevoie e de profesori, ce nevoie aveti de armata, atata vreme cat ati rezolvat problema apararii patriei cu niste avioane luate din cimitirul SUA ?
Si a venit clipa „adevarului” clipa in care domnul Turcescu, cel care pozase pana atunci in aparatorul democratiei, a intors biblia si a facut gestul pe care o tara intreaga il astepta, marea surpriza mare, marele eveniment, clipa memorabila in care v-a pus sa jurati ca nu l-ati lovit pe copilul acela, iar dumnevoastra domnule presedinte, ati dovedit nu numai ca priviti stramb ci si ca jurati stramb, jurand in fata unei tari intregi ca „nu l-ati lovit cu pumnul”. Stupoare, toata lumea astepta ca domnul Turcescu sa insiste, asa cum insistase si la celalalt canditat sa fie specific si sa dea nume, si sa va ceara sa jurati ca nu l-ati lovit deloc. Dar brusc, marele luptator a abandonat lupta si s-a declarat multumit cu raspunsul, pentru ca asta era raspunsul pe care voia sa il dea Basescu si gata. Frumoasa carte ati jucat, frumos aranjament ! Si uite asa, ati mai pacalit niste alegatori.
Si a venit si noaptea rezultatelor, cand l-ati lasat pe Geoana sa creada ca a castigat, ca apoi sa veniti pe ultima suta cu … lozul. Magnific, aproape ca v-am aplaudat. Teatral, ca intr-o piesa de teatru din Grecia antica. Si intr-un final apoteotic, ati aparut domnule presedinte, ca un actor pe pantomima, anuntand „i-am ciuruit”. Dar nu aveati kalasnikovul la dumnevoastra.
Intre timp, ati pus mana pe arma si ati stabilit „tintele”: inamicul numaru 1, ARMATA. De ce ? Pai nu sunt manelisti. Si ati inceput. Ati facut avansari pe ochi frumosi, avansand fara discernamant, creind zazanie intre cadre militare active sau in rezerva. Si apoi, ati inceput sa loviti in militari sistematic, luandu-le banii, sporurile, drepturile, banii de tigari, salariile, neuitand insa sa ii scoateti la munca, sa se lupte cu apele, cu soarele, aratand lumii ca armata, militarii, sunt gata sa faca orice li se cere, nu au curajul sa se planga, executa ordinele „comandantului lor”. Ambitie de om marunt, macinat de complexe, de neputinte si de ura ca la un moment dat, cand va simteati mai protejat si mai ferit de atacuri privind dosarul de colaborator, armata a scos afara dosarul dumneavoastra de pe vremea cand lucrati si pentru cei din CI. Acest afront trebuia pedepsit si ati jurat ca va veti razbuna. Si a venit timpul razbunarii. Dupa ce i-ati adormit cu promisiuni si juraminte, ca „nu voi promulga o lege care va scadea pensile militarilor” ati inceput sa ii tocati sistematic.
Ati numit in fruntea Ministerului Apararii un tradator. Nimeni nu a sesizat ironia si mojicia gestului, umilirea la care armata era supusa. SA PUI IN FRUNTEA ARMATEI UN TRADATOR, CARE, CULMEA, PRECUM IUDA, URMA SA ISI TRADEZE PROPRII SUBORDONATI, PROPRIUL JURAMANT, CACI A JURAT SA APERE ARMATA ROMANA SI INTERESELE ARMATEI. ESTE UN GEST DE UMILINTA SI DEZONORARE SUPREMA A ARMATEI. Comis de comandantul suprem al armatei.
Au urmat alte umilinte, declaratii, incercari de a lovi in pensionari, in armata, in toti cei care prin demnitatea lor si trecutul curat, va aminteau cat de jos sunteti. Si tot jos erati si in simpatiile oamenilor, pe cand armata se gasea pe locul doi in preferintele populatiei. Si pentru ca nu aveati cum sa urcati mai sus de ea, ati hotarat sa o aduceti pe ea mai jos. Si asa a inceput o campanie murdara, josnica, lansand prin lacheii dumnevoastra afirmatii si injurii abjecte, facandu-i pe pensionari nesimtiti iar pe activi posesori ai unor salarii de lux, uitand sa mentionati salariul de LUXTEN al progeniturii pline de „succesuri”. Si uite asa armata a coborat pe locul 6 in preferintele romanilor. Acuma era momentul sa le dati si lovitura finala. Si a aparut metodologia recalcularii pensiilor. Un biet act acolo, printre alte metodologii, dar intr-un gest de umilire finala, ati decis sa ii faceti pe bietii oameni nu numai sa va dea banii ci chiar sa va roage ei in scris sa ii luati si mai mult, ca tacamul sa fie coplet, sa si alerge singuri sa isi obtina datele, ca sa fiti sigur ca mor incet incet, cu fiecare zi, cu fiecare pas facut catre Centrele Militare, catre unitati, catre Casa de pensii. Probabil o sa va trimiteti „specialistii” sa filmeze cum bietii pensionari se vor imbranci pe la porti sa obtina datele necesare amputarii pensiilor si va veti delecta, privind inregistrarile si cerandu-i „chelnerului” sa mai toarne un paharel si sa mai puna odata melodia aia a copilului minune cu presedintele.
DE ACEEA DOMNULE PRESEDINTE, EU NEMAIPUTAND SUPORTA ACEASTA UMILINTA, ACEASTA UMILIRE DIN PARTEA CELUI CE AR FI TREBUIT SA MA APERE IMPOTRIVA ORICAROR UMILINTE, VA CER SA BAGATI CARTUS PE TEAVA SI SA APASATI PE TRAGACI CA TOT ATI FACUT ANTRENAMENT LA MISCAREA ASTA, DUPA ALEGERI.
CU DEMNITATE,
Col (r) NEACSU MARIN
Bagati cartus pe teava, domnule Presedinte !
RELATED ARTICLES
