duminică, iulie 14, 2024
AcasăActualitate militaraAdelin Petrisor: din punct de vedere al importantei pe care o acorda...

Adelin Petrisor: din punct de vedere al importantei pe care o acorda stirilor externe, Romania nu este departe de un sat

Proaspăt întors din Afganistan, jurnalistul Adelin Petrișor a vorbit într-un interviu pentru paginademedia.ro despre ce înseamnă să documentezi materiale într-o zonă de conflict, despre lipsa de interes a românilor față de astfel de subiecte și despre situația unui război care împlinește aproape un deceniu.

“Nu știu cât de interesați sunt românii de subiectul acesta. În țările cu trupe acolo există o dezbatere în sânul societății civile. În România nu a existat niciodată o astfel de dezbatere, habar nu am de ce, poate pentru că nu prea avem societate civilă? Cert e că avem circa 1700 de soldați, am avut mulți morți, vreo 17, dintre care șase doar anul trecut. România, dacă nu mă înșel, este pe locul șase ca țară participantă.”

“Libertatea de mișcare începe să nu mai existe pentru că a crescut numărul răpirilor și se întâmplă ceva ce se întâmpla prin 2006-2007, în Irak. Eu am fost în Kabul, dar trebuie să mergi cu o mașină low profile, cu numere de Kabul, să nu atragi atenția. Cel mai nesigur lucru e să mergi cu un convoi militar, e ca și cum ai circula cu o țintă pe piept“, povestește Adelin Petrișor.
Jurnalistul de război al TVR, care a stat timp de două săptămâni într-una dintre cele mai active zone de conflict din lume, s-a întors cu o serie de materiale despre cel mai mare spital american din Afganistan (situat în Bagram) și despre o unitate care se ocupă de recuperarea soldaților răniți de pe câmpul de luptă.

Reportajele realizate de Adelin Petrișor și Florin Dobre, operatorul care l-a însoțit în Afganistan, vor fi difuzate de Televiziunea Română în cadrul Telejurnalului, începând de săptămâna viitoare.
Adelin Petrisor in Afganistan
“Afganistanul n-are cum să nu fie interesant în condițiile în care sunt peste 100 de mii de soldați occidentali care luptă acolo. Dacă stăm să ne gândim, România are, să spunem, 2000 de oameni, păi fiecare om are acasă cel puțin 20 care sunt interesați de soarta lui”, a declarat Adelin Petrișor.

Reporter Paginademedia.ro: Ce s-a întâmplat în cele două săptămâni pe care le-ai petrecut în Afganistan?

Spital Bagram -foto  Adelin PetrisorAdelin Petrișor: Am fost la cel mai mare spital de campanie din Afganistan, e vorba de spitalul din Bagram, condus de americani. Bagram este una dintre cele mai mari baze ale lor din Afganistan, undeva la nord-est de Kabul (capitala Afganistanului n.r.). Totodată am fost embeded cu o unitate Medevac. Ei sunt cei care se ocupă de evacuarea răniților de pe câmpul de luptă, cu elicoptere Blackhawk, și îi transportă la spital.
Începând de luni vom da câteva reportaje în Telejurnal, iar undeva spre sfârșitul lunii va fi un reportaj mai mare de 15 – 20 de minute, care sincer nu știu unde va intra, când va fi difuzat, dar probabil că undeva spre sfârșitul lunii ăsteia.

Acesta era și planul tău când ai plecat din România?

Asta voiam și asta îmi și aranjasem. E greu să pleci să vezi ce-ți cade acolo. Trebuie să-ți aranjezi mai ales că lucrurile nu stau tocmai bine, au răniți din ce în ce mai mulți, adică războiul este departe de a se fi terminat, din contră, se complică de la an la an, în ciuda trupelor suplimentare trimise acolo de americani.

De ce crezi că subiectul războiului din Afganistan este atât de puțin acoperit de presa din România?

Nu știu cât de interesați sunt românii de subiectul acesta. În țările cu trupe acolo există o dezbatere în sânul societății civile. În România nu a existat niciodată o astfel de dezbatere, habar nu am de ce, poate pentru că nu prea avem societate civilă? Cert e că avem circa 1700 de soldați, am avut mulți morți, vreo 17, dintre care șase doar anul trecut. România, dacă nu mă înșel, este pe locul șase ca țară participantă.

Cu ce ați plecat din România spre Afganistan?

Până la Kabul am mers cu un avion Hercules al MAPN-ului și de acolo am plecat cu niște elicopetere americane.

Pe blogul tău spuneai că de data aceasta ai găsit Afganistanul mai complicat decât ultima oară. De ce ?

Pentru că, în ciuda asaltului început în sud de Petraeus, lucrurile nu se liniștesc. Sunt în continuare zone în Afganistan unde n-au călcat soldați ai ISAF-ului (International Security Assistance Force -n.r.), zone mici controlate de talibani, sunt foarte multe atacuri. De exemplu, în primele două săptămâni din ianuarie cei din coaliție au înregistrat 20 de morți, cam până pe 18 ianuarie. Deci, lucrurile sunt destul de complicate. O mare problemă o reprezintă granița cu Pakistanul care nu e absolut deloc controlată nici de partea pakistană, nici de cea afgană, iar insurgenții călătoresc fără probleme dintr-o parte în alta, fiind cu atât mai greu de depistat.
Oamenii joacă la două capete în toate statele din zonă pentru că se gândesc foarte simplu “pleacă cei din coaliție la un moment dat și noi rămâmnem cu talibanii” și nici măcar nu știu dacă sunt de condamnat pentru treaba asta. De asemenea, mulți dintre politicienii afgani joacă la două capete, serviciul secret pakistanez joacă la două capete, acolo toată lumea joacă la două capete.

Acum se încearcă o negociere cu talibanii, New York Times a scris că i-au dat nu știu câte milioane de dolari unuia pe care îl credeau lider taliban marcant, l-au plimbat cu avioanele coaliției, s-a întâlnit cu Karzai (Hamid Karzai – Președintele Afganistanului), cu reprezentanții americani și s-a dovedit că era o țeapă. Ăsta este motivul pentru care spun că lucrurile sunt complicate.

Pe de altă parte, afganii nu au sentimentul apartenenței la o națiune, ei sunt organizați pe triburi sunt paștunii, sunt uzbecii, dacă te duci să vorbești cu afgani pe stradă n-o să vezi că spun că ei sunt afgani o să spună că sunt dintr-un anumit trib. Pentru mulți Hamid Karzai (Președintele Afganistanului) e un tip de la Kabul și cei mai mulți dintre ei se luptă pentru supraviețuire și n-au nici decum probleme de genul “ce facem noi ca națiune?”.
Asta se întâmplă pentru că mulți nu cred că ei sunt o națiune, se raportează la trib, la familie și fiecare individ în parte se luptă ca să trăiască și a doua zi.
Eu sunt convins că se poate face asta, dar cred că în zeci de ani, nicicum în câțiva ani. Să nu uităm că războiul a început de prin toamna-iarna lui 2001 și în aproape 10 ani singurele lucruri care au evoluat în Afganistan sunt legate de infrastructură. ISAF-ul a băgat foarte mulți bani, țările din coaliție au băgat foarte mulți bani, s-au construit drumuri, se construiesc școli, dar sunt zone în care se construiesc școli și a doua sau a treia zi sunt aruncate în aer de talibani.

Câti ați plecat de la TVR?

Eu și Florin Dobre, operatorul cu care am fost, în 2003, în războiul din Irak.

Te-ai întâlnit și cu alți jurnaliști?

Nu prea m-am întâlnit, am dat la un moment dat peste un american care stătea în Bagram. Sunt foarte mulți jurnaliști. Libertatea de mișcare începe să nu mai existe pentru că a crescut numărul răpirilor și se întâmplă ceva ce se întâmpla prin 2006-2007, în Irak.
Eu am fost în Kabul, dar trebuie să mergi cu o mașină low profile, cu numere de Kabul, să nu atragi atenția pentru că cel mai nesigur lucru e să mergi cu un convoi militar. Au aproape săptămânal sinucigași cu mașini capcană și nu prea e bine să circuli în coloană, mai ales într-un convoi militar pentru că e ca și cum ai circula cu o țintă pe piept. Apoi trebuie să ai încredere în oamenii cu care lucrezi acolo. Îți trebuie o logistică serioasă ca să te poți mișca pe acolo.
În schimb, jurnaliștii străini de la BBC sau de la alte televiziuni mari stau acolo permanent, au oameni cu care lucrează, translatori, afgani pe care de-a lungul timpului i-au verificat și pe care îi și plătesc. Nu mai spun că sediile lor sunt păzite de oameni înarmați.

Cât de mari sunt costurile pentru o astfel de deplasare?

TVR-ul n-a plătit decât diurna pentru doi oameni, pentru că transportul a fost cu militarii, acolo stai tot cu militari, deci nu foarte mult. Totul e să găsești înțelegere și șefii să dorească să-ți dea și astfel de materiale pentru că dacă se raportează doar la viața noastra politică și la înjurăturile din stânga spre dreapta și din dreapta spre stânga nu e interesat să dea nici măcar diurna pentru doi oameni, în două săptămâni.
Deci costurile nu sunt mari, totul e să vrei să dai așa ceva, să ai loc să dai așa ceva, dar când ai talk-show de dimineața până seara, cum să dai? Probabil că lumea se uită mai degrabă la bălăcăreală politică decât la așa ceva. Problema e că România începe să semene din ce în ce mai mult cu un sat, unde lumea e interesată doar de ce se întâmplă la discotecă, la primărie și la postul de poliție și nu e interesată de ceea ce se întâmplă dincolo de granițele satului. Din punctul ăsta de vedere, consumatorul român mediu pare destul de interesat de satul lui și atât, asta în condițiile în care vorbim de globalizare și în condițiile în care vorbim de lucruri care se întâmplă la 10.000 de km și care a doua zi ne influențează viața.

Sursa: paginademedia.ro

Sursa foto: blog Adelin Petrisor

RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sustine acest site achizitionand produse Emag spot_img

COMENTARII

POPULARE