Voi incepe prin a spune ca numarul de generali din armata romana este prea mare in acest moment si justific si de ce: la o simpla cautare pe net, aflu ca in momentul de fata armata numara undeva in jurul cifrei de 75000-80000 de oameni cu tot cu personal civil si functionari publici. Daca cifra inaintata de presedintele Basescu este adevarata, 1 general la 1000 de militari conform standardelor NATO, dintr-un calcul simplu rezulta ca ar trebui sa avem saptezeci – optzeci de generali, cu cel putin zece sub numarul actual. Daca ne intrebam ce mai conteaza zece douazeci de generali in plus, raspunsul este simplu: economie la buget atat prin prisma salariilor deloc de neglijat, cat si prin cea a economiei facute prin folosirea masinilor de serviciu, a soferilor in alte scopuri utile armatei.
Pentru ca stim toti ca presedintele, referindu-se la Mos Teaca, facea referire la fostul ministru Dobritoiu, ne simtim datori sa-i atragem atentia ca acest Mos Teaca s-a zbatut pentru sistemul militar cu toate ”armele” posibile, de la punerea pe tapet a avansarilor ilegale, pana la pensiile militare. Personal, am constatat ca in perioada ministeriatului Dobritoiu, oameni de valoare au fost pusi in functii cheie, ilegalitatile au fost partial date pe fata si ceva incepuse sa miste bine. Daca luam in calcul si plusul de imagine creat de ministrul Dobritoiu pentru MApN, atat prin activitatile desfasurate de minister cat si prin libertatea de exprimare a celor de la publicatiile si emisiunile radio-tv militare pot spune cu mana pe inima ca a fost un ministeriat chiar foarte bun.
Ca sa revenim la generalii armatei romane si la proiectul de modificare a statutului cadrelor militare, ma vad obligat sa-i dau dreptate presedintelui Basescu. Actuala forma, lasa la latitudinea generalului daca mai vrea sau nu sa serveasca tara, trecerea in rezerva fiind strict doleanta domniei sale. Luandu-i aceasta posibilitate, generalul se vede nevoit sa mearga cu jalba-n protap la ministru sa solicite mentinerea in activitate. Ce face acest general daca i se solicita compromisuri? Are doar doua variante: sa accepte compromisul politic sau sa treaca in rezerva. In acest moment exista generali care fac acest compromis, dar o fac in buna cunostinta de cauza si pe propria raspundere. Prin aprobarea acestui proiect, o fac oarecum fortati de imprejurari, lucru nu tocmai normal.
Daca adaugam celor de mai sus modelele tarilor membre NATO -in armata Franţei generalii se pensionează la 61 de ani, armata SUA îşi pensionează generalii la 68 de ani, Germania – 65 de ani si pot fi menţinuţi până la 67 de ani- tragem concluzia ca presedintele are dreptate si nu este tocmai in regula dependenta mentinerii in activitate a generalilor de ministrul politic al armatei.
Ma tem ca judecata e cam simplista. Nu poti sa fii general doar peste masina si sofer si cateva mijloace imediate. Esti sef peste o structura cu angajati, posibil ca structura intreaga sa fie inutila si infiintata doar pentru ca generalul respectiv sa aiba o functie. Pe deasupra trebuie sa isi justifice existenta si trebuie luat in calcul ce poate face respectivul pentru a arata ca este important si merita sa ramana in continuare, cate ordine poate da si ce impact material si uman pot avea acele ordine. Deci cei 10-20 de generali surplus au o influenta mult mai mare decat se presupune. Pe deasupra numarul lor e in crestere, trebuie urmarit numai recentele ridicari in grad. Daca e sa vorbim de colonei, astia sunt mult mai multi in plus decat numarul necesar cu aceleasi probleme.
De asemenea acestia hotarasc deocamdata ce se intampla in armata si este evident ca acestia actioneaza in sensul de a se proteja.
Deci?