Exact acum un an, în seara zilei de 23 ianuarie 2012, Piaţa Universităţii a cunoscut un moment de mare emoţie: un tânăr locotenent, îmbrăcat în uniformă, i s-a alăturat. “Nu uitaţi că mâine e 24 ianuarie”, s-a adresat el oamenilor. Locotenentul necunoscut a devenit în acea noapte un symbol al mişcării civice pentru schimbări radicale în societatea românească, puternic opresată. Gheorghe Alexandru venea din interiorul unui corp ofiţeresc care nu făcea politică, dar era la rândul lui opresat, umilit şi bulversat de un regim care introdusese arbitrariul ca lege şi abuzul ca normă de lucru. Protestul locotenentului a devenit celebru, a trecut graniţele ţării şi a determinat trezirea a milioane de conştiinţe de români.
Împotriva locotenentului s-a pus în mişcare un mecanism infernal de represiune care a acţionat imediat. Actul de curaj şi onoare al tânărului ofiţer a fost rapid repudiat de conducerea Ministerului Apărării, trompeta cu galoane a regimului Băsescu din armată – contraamiralul Tiberiu Frăţilă – l-a acuzat de fapte grave.
Unitatea militară de care aparţinea locotenentul Gheorghe Alexandru a executat ordinele primite de la Bucureşti: pedepsiţi-l exemplar! Discreditarea publică, atribuirea unorplanuri de răzmeriţă, de lovitură militară anticonstituţională şi puse în seama lui Gheorghe Alexandru au avut menirea să-l izoleze pe militar de societate, să dea apă la moară celor care aveau dubii legate de buna lui credinţă. Aceste manevre au eşuat, locotenentul avea de acum notorietate şi public el nu acuzase armata; chiar Traian Băsescu declarase că protestele oamenilor sunt justificate.
Citeste articolul integral pe jurnalul.ro
