Militarii români trimişi să lupte în Afganistan îşi riscă viaţa în fiecare clipă. În bază, chiar dacă pericolul nu îi pândeşte la tot pasul, militarii noştri sunt mereu în alertă. În teatrele de operaţii nu este timp de cochetărie, iar în faţa inamicului văzut sau nevăzut, femeile sunt cu adevărat egale camarazilor lor. Printre ele şi locotenent Cătălina Crintea de la Brigada 282 Infanterie Mecanizată „Unirea Principatelor” Focşani. La cei 28 de ani ai săi, Cătălina a fost în cel mai periculos loc de pe glob şi spune că dacă ar mai fi nevoie s-ar mai duce, considerând că „atunci când mi-am ales această meserie mi-am asumat toate riscurile, inclusiv misiunile”.
Timp de şase luni, în perioada ianuarie-august 2012, Cătălina, ofiţerul de relaţii publice al Brigăzii 282 „Infanterie Mecanizată”, a fost alături de alte câteva sute de militari, de la Batalionul 280, în teatrul de operaţii din Afganistan. În toată această perioadă, ea a facilitat comunicarea între militarii batalionului din care a făcut parte şi comandament, asigurându-se în permanenţă că ai săi colegi sunt ajutaţi atunci când se confruntă cu o problemă. Indiferent că era zi sau noapte, Cătălina a fost întotdeauna pe poziţii, pregătită să intervină prompt atunci când ai săi au avut nevoie de ea.
Au fost şase luni grele, departe de familie şi de toţi cei dragi ai săi. Cu soţul, aflat şi el în misiune, a ţinut legătura prin telefon, pentru că nu erau în aceeaşi bază. Cu părinţii la fel. Misiunea a făcut-o să aibă un respect mai mare faţă de toţi militarii, deoarece până atunci nu se gândea prin ce trec aceştia. „Pe o căldură insuportabilă, ei erau cu căștile pe cap şi într-o permanentă stare de veghe. În plus, trebuie să ai şi o condiţie fizică extraordinară ca să faci faţă”, spune Cătălina.
Citeste articolul integral pe Monitorul de Vrancea.
