După cum probabil aţi observat,pe acest blog au fost succesiv postate un comentariu privind luarea publică de poziţie a generalului Mihail Popescu, în ziua producerii accidentului aerian de la Tuzla,un punct de vedere asupra alegerii generalului Constantin Degeratu în fruntea Federaţiei Militarilor din România şi,în premieră, curajoasa atitudine a generalului Iordache Olaru, preluată apoi de alte publicaţii electronice.
Aşa a apărut un fenomen interesant. Pe care nu l-am anticipat.
Colonelul Mircea Socolov, care a activat ani buni în Universitatea Naţională de Apărare
este primul care mi-a semnalat, cu ceva timp în urmă,
o forţă ce nu poate fi ignorată.
Aceea a Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă şi în Retragere.
Am avut dubii, generate de modul în care puterea actuală
a ignorat şi ignoră tot ceea ce ţine de viitorul pensionarilor români.
Viaţa însă mi-a demonstrat că, între timp, a apărut o mutaţie
în conştiinţa pensionarilor militari. Deoarece Comitetul Director,
probabil la sugestia colonelului Valeriu Pricină,
a avut inspiraţia să facă un link către articolul dedicat atitudinii generalului Popescu
– un fairplay care indică profesionalism –
am putut urmări, ulterior, cota de popularitate a celor trei generali.
Aşa am avut confirmarea că Mihail Popescu, cu felul său direct de a fi,
cu modul tranşant de a spune lucrurilor pe nume, cu răbdarea faţă de interlocutor,
dar şi curajul de a rosti adevăruri de care fug actualii oficiali ai statului român,
rămâne cel mai popular general în rândurile militarilor activi şi în rezervă.
Deşi extrem de atent cu apariţiile sale publice,
generalul Constantin Degeratu este încă perceput
ca unul dintre aceia care au lucrat ani buni cu actualul preşedinte.
Ceea ce nu ar fi fost deloc un dezavantaj,
dacă numitul Traian Băsescu ar fi avut bunul simţ
să îşi ţină promisiunile făcute militarilor,
la ultima întâlnire cu liderii acestora,
în Aula Ministerului Apărării Naţionale.
Modul categoric în care generalul Iordache Olaru s-a delimitat de actualul preşedinte,
cu motivaţii ce ţin doar ca pretext de cariera sa,
dar sunt valabile pentru mii şi mii de rezervişti a avut un efect puternic.
Vizibil în numărul mare de accesări şi în poziţiile exprimate.
Dintr-o asemenea perspectivă,
ideea avansată de Mircea Dogaru şi Valeriu Pricină,
aceea a parcurgerii drumului spre o formaţiune politică
care să apere identitatea, statutul şi viitorul militarilor activi şi în rezervă,
nu mi se mai pare o utopie.
Ca simplu jurnalist mă gândesc că a venit clipa în care
actualul Comitet Director să iniţieze procedura instituirii
unui Consiliu General al sindicatului.
Cu o singură menire.
Pregătirea Congresului de Constituire a formaţiunii dezirabile.
Invitarea în acest Consiliu General a unor personalităţi militare
care au audienţă în comunitatea atentă la gesturile lor publice
poate limpezi opţiunile posibile spre structura care,
conform unor calcule simple, ar putea depăşi,
la numărul de voturi, pe alegătorii UDMR.
Este o reflecţie bazată pe numărul de accesări electronice
ocazionate de cei trei generali
– Mihail Popescu, Constantin Degeratu şi Iordache Olaru.
Primul fiind deja în tabăra sindicatului.
Al doilea este recunoscut drept un interlocutor dispus la dialog.
Iar cel de-al treilea are avantajul poziţiei independente.
Aceste rânduri-gânduri sunt obiective,
echidistante şi nu sunt deloc expresia unui interes personal.
Este însă evident că
sindicatul are o forţă de comunicare
ce nu trebuie ignorată, doar încurajată spre o evoluţie
la o altă altitudine şi
întărită cu camarazi care au segmentul lor de audienţă
în comunitatea militarilor români.
Sursa: aici
Update:
Raspunsul preluat de pe site-ul SCMD astazi 14.07.2010, raspuns pentru care redactia multumeste conducerii SCMD:
14.07.2010
Referitor la posibila transformare a SCMD in partid politic
La sugestia pe care cu obstinatie o avanseaza diferiti domni colonei, mai mult sau mai putin legati de mass media militara de altadata, de a transforma SCMD intr-un partid politic, raspunsul este acelasi dintotdeauna: NU.
In Romania de astazi, perceptia populara asupra partidelor politice se asimileaza cu ideea de gasca, de grupuri de interese total straine intereselor nationale, cu „”baietii smecheri””, cu cei imbogatiti din furtul (devalizarea) in totul sau pe bucati a fostei industrii romanesti sau din speculatii imobiliare cu terenuri ale statului sau ale obstilor locale, cu cei care au adus Romania si pe romani la sapa de lemn.
Deocamdata Armata in ansamblul ei, adica actualii si fostii militari, nu au intrat in constiinta romanilor ca delapidatori si tradatori de tara.
Multumim pentru repetatele sugestii si tendinte de manipulare in acest sens, dar SCMD a fost si va ramane ceea ce s-a anuntat a fi: un sindicat, adica o forta constienta, puternica, de neoprit in apararea drepturilor legitime ale tuturor categoriilor de militari.
In concluzie, nu mai emiteti zvonuri otravite domnilor, este inutil!…
Honor et Patria! Vae victis!
PRESEDINTE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU
