Jurnalul acţiunilor militare a consemnat atunci cea mai mare captură de armament şi muniţie a forţelor coaliţiei internaţionale. Pe timpul unei misiuni comune cu partenerii americani, „Lupii Negri” au descoperit un adevărat arsenal: circa 25 000 de rachete, grenade şi alte tipuri de muniţie şi armament.
Cel mai greu moment al misiunii a fost, fără îndoială, pierderea a doi camarazi: Iosif Silviu Fogoraşi şi Mihail Anton Samoilă, primele jertfe ale Armatei României în teatrul de operaţii din Afganistan. Patrula în care se aflau cei doi militari a fost atacată cu foc de către insurgenţi. Primul a murit pe loc, iar al doilea după câteva zile, în spital.
În anul 2005, „Lupii Negri” reveneau pe tărâm afgan. Deşi specificul misiunilor a rămas acelaşi – de sprijin şi stabilitate – complexitatea lor a crescut, în primul rând datorită faptului că batalionul a primit propria arie de responsabilitate. Securitatea districtelor Dand şi Daman, aflate în proximitatea aeroportului Kandahar, depindea de felul în care „Lupii Negri” îşi făceau meseria. Patru mii de kilometri pătraţi erau „măturaţi” de „Lupii Negri” pentru menţinerea unui climat de securitate stabil.
Misiunea din anul 2005 a avut şi partea ei de inedit. Atunci a avut loc prima operaţie aeropurtată organizată, coordonată şi condusă nemijlocit de statul major al unei unităţi româneşti în teatrul de operaţii.
Anul de graţie 2013, luna lui Cuptor. „Lupii Negri” s-au reîntors după opt ani în Afganistan. De data aceasta în cea mai periculoasă provincie, Zabul, adevărat sanctuar al insurgenţilor islamişti unde – acum, ca şi în anii cei de mult apuşi – ameninţările specifice insurgenţei, cu perioade de vârf şi acalmie au rămas aceleaşi.
Citeste integral articolul scris din suflet de maiorii Cătălin DIACONU si Adrian GÎTMAN pentru revista fortelor terestre aici: O ULTIMA NOAPTE AFGANA
