Cu titlul OMUL CARE NU EXISTĂ. Cum arată cu adevărat ARMATA ROMÂNĂ. Militarul diagnosticat cu stres posttraumatic, ASCUNS DE OFICIALI: „Mă vedeam cu arma în gură”, jurnalistii continua seria Sindromul NU, prin prezentarea cazului unui militar al carui diagnostic este foarte clar: tulburare de stres postraumatic, in pofida contestatiilor vehemente ale psihologilor militari.
Florin Jalaboi a lucrat la Unitatea Militară 01564 din Iaşi – „Lupii Negri”. Când gândul a publicat proiectul „Sindromul NU”, despre negarea care defineşte modul în care Armata se raportează la stresul posttraumatic, încă nu îşi primise prima pensie. Stătea acasă de trei luni şi o aştepta. Asta era la începutul lunii septembrie. Pe urmă, ne-a scris şi acesta a fost primul semn primit de la un om care nu există. Omul din spatele lui „zero cazuri”.
„L-am văzut pe respectivul şef al psihologilor (col. Adrian Prisăcaru, n.red.) căruia i-aţi luat interviu la Statul Major General cu câtă seninătate spunea că nu există militari cu stres posttraumatic în România. Şi doamna psiholog Macarenco, tot la fel”, ne-a explicat bărbatul, care ridică din umeri când îl întrebăm de ce se spune despre militarii ca el că nu există.
După multe discuţii la telefon, am ajuns, la începutul lui octombrie, în casa plutonierului în rezervă Florin Jalaboi, din satul Poiana Mărului, comuna Cepleniţa, judeţul Iaşi. Ne-a aşteptat la poartă. Înăuntru, soţia lui făcea un chec pentru musafiri. A scos o cutie frumoasă, cu ceştile bune de cafea şi le-a adus pe o tavă arginite, împreună cu desertul cald.
Primul lucru care te frapează la Florin Jalaboi şi pentru care peste un an de documentare despre stresul posttraumatic nu reuşeşte să te pregătească este sentimentul de tristeţe profundă pe care îl emană. Stai în faţa lui şi el tace, se uită în jos, se joacă cu degetele, iar tristeţea te loveşte, o simţi oricât de călit ai fi de viaţă. Îţi povesteşte ce vrei să ştii cu o voce joasă, şoptit, fără speranţă.
Invitandu-va sa cititi si sa vizionati interviul realizat de Gandul, ne intrebam si intrebam: Asta este recunostinta armatei si a Romaniei fata de un militar care timp de 21 de ani si-a slujit cu credinta tara – 571 lei pensie? Isi justifica cu ceva cei doi psihologi din interviu salariile sau crunta realitate este ca scaunele pe care stau sunt mult mai importante decat viata acestui militar?
Din pacate, cei de la Gandul nu au obtinut sau nici macar nu au dorit sa obtina o reactie din partea celor doi asa zisi psihologi militari. Era foarte interesant de vazut ce parere aveau despre diagnosticul pus de un conferentiar doctor, medic psihiatru si neurolog, doctor in medicina: tulburare de stres post-traumatică. Daca aceasta parere exista cumva, noi o vom publica exact asa cum este, insa cu siguranta cei doi vor baga capul in nisip….
Integral pe gandul.info: OMUL CARE NU EXISTĂ. Cum arată cu adevărat ARMATA ROMÂNĂ. Militarul diagnosticat cu stres posttraumatic, ASCUNS DE OFICIALI: „Mă vedeam cu arma în gură”
