Prin renuntarea la serviciile politiei rutiere, Traian Basescu renunta la mult mai mult. Renunta la institutiile statului. Renunta la Constitutie si la legile tarii. Renunta la autoritate si legitimitate. Renunta pana si la cetatenii tarii pe care o conduce, preferandu-i, ca de obicei, doar pe cei care il sustin si admira. Sa ma explic.
Noi, acum, nu asistam la un episod singular si nici nou. Basescu si-a facut intoteauna propriile reguli, ingorandu-le pe cele ale tuturor celorlalti. A mizat, de la inceput, pe o singura carte: pe cartea sa de identitate. Amintiti-va toate sfidarile la adresa institutiilor. A stimulat aparitia de partide paralele celor din prezent (a vrut ca PD sa ia locul PSD, a vrut ca PLD sa ia locul PNL, ca PCM sa ia locul UDMR, sau ca PNG sa distruga PRM – cu unele a reusit, cu altele nu). A ignorat guvernele pe care singur le-a impus, si a mutat o parte din ministrii care nu se mai intelegeau cu premierii la Cotroceni, unde i-a pus in fruntea unor departamente sau comisii, menite sa devina paralele cu guvernul in functie. A renuntat la PNL cand a vazut ca acesta nu face tot ce ii cere. A renuntat la consilierii personali care nu se potriveau stilului marinaresc de conducere a statului. A renuntat la relatia buna cu presa si a inceput actiunea de a stimula aparitia mediei “cotroceniste”, a oficinelor, singurele cu care, in prezent, dialogheaza.
Prin renuntarea la o institutie a statului, una ale carei atributii nu tin de vointa sau placerea lui Basescu, presedintele intra intr-o noua etapa. Aceea in care transmite tuturor ca nu mai este interesat de Statul Roman. Reamintesc tuturor celor care uita ca Presedintele Romaniei, conform Constitutiei, art 80 alin (1), “reprezinta statului roman”. Desi e ales de popor, el nu reprezinta poporul (asta o face Parlamentul), ci reprezinta ansambul institutiilor si regulilor inglobate in conceptul de “stat”. Prin urmare, gestul sau de zilele acestea poate fi simplificat asa: “statul renunta la o parte din stat”. Cum adica?
Basescu incepe procesul prin care renunta la institutii, pe care le considera indezirabile. Are dreptul la asa ceva? Evident, nu. Dar o face. “Curat neconstitutional, dar umflati-l”. Cam asa. Basescu nu e multumit de tara pe care o conduce, de statul pe care il reprezinta si pe care nu il mai controleaza, si isi face un Vatican al lui. Isi va construi o politie proprie, prin cresterea numarului angajatilor la SPP. Cu oameni care sa acopere functiile politiei rutiere (e nevoie de oameni in toata tara, in fiecare judet, in Bucuresti…). Poate isi mai face un serviciu secret. Poate isi va face si o justitie a lui, cu Macovei procuror si judecator in acelasi timp. Poate isi va construi, la un moment dat, si o armata a lui. Se izoleaza de tara in spatele unor ziduri groase din care nu iese cand vin manifestantii sa ii ceara socoteala. (Cat de oportuna ar fi acum initiativa Robertei Anastase de daramare a gardurilor din jurul institutiilor importante !) Si, enervat de oamenii nerecunoscatori, renunta la ei.
Evident, eu exagerez cu unele din posibilele implicatii. Sper, de pilda, ca pana si guvernul Boc va refuza sa acccepte cresterea cheltuielilor prezidentiale pentru anul viitor, in noul Buget. Dar ma intreb daca nu cumva tentatia urmatoare va fi aceea de a cere renuntarea si la alte institutii pe care nu le controleaza. De exemplu, daca va trece motiunea de cenzura de luna viitoare, va renunta la Parlament? Daca profesorii vor iesi in strada si ii vor cere socoteala, va cere ca scoala sa fie desfiintata? (a, stati, asta deja o cere – a cerut recent inchiderea a peste 3000 de scoli!). Daca medicii si asistentele vor protesta, va propune solutia liberala a privatizarii tuturor spitalelor, cu riscul dezintegrarii totale a actului medical?
Banuiesc ca daca un sondaj de opinie il nimereste pe presedinte in lista proprie de esantionare, pana si Basescu va spune ca e nemultumit de directia in care se merge. Fiindca nu din satisfactie face tot ce face. O face din nemultumirea de a vedea ca oamenii i se opun si ca puterea sa, pe care o credea eterna, incepe sa se topeasca precum inghetata de la propria sa fabrica.
Cand un presedinte renunta la popor si la stat, este extrem de grav. Fiindca, din pozitia sa, el poate face pagube tot mai mari si extrem de greu de remediat ulterior. Cand insa un popor renunta la presedintele sau, solutia este extrem de simpla – demisia sau demiterea. Cu rezolvare imediata, alegerile. Sigur, asta se intampla intr-o democratie. In regimul politic actual, Basescu a renuntat si la democratie. Pentru a nu dispare complet, si democratia va trebui sa renunte la Basescu.
PS Pe doua canale, am primit zilele acestea, informatia ca Basescu a transmis (evident nu direct – el nu vorbeste cu judecatorii si cu procurorii, pentru ca are cine…) ca procesele mele de la Inalta Curte sa fie tratate cat mai sever si sa fie “rezolvate” cat mai rapid. Evident ca nu am crezut asa ceva. Basescu n-ar putea sa faca un astfel de lucru. Altii sunt rai. El este un democrat si un om care uraste abuzurile.
Sursa: nastase.wordpress.com
